oșení, oșenésc, vb. IV (reg.) a se alina (o durere), a se stinge, a dispărea (o molimă).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în Țara Oașului. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din Țara Oașului. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

oșeán s. m., adj. m. (sil. -șean), pl. oșéni; f. sg. oșeánă, pl. oșéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink