năvăloacă¹ sf [At: PAMFILE, I. C. 180 / V: ~vol~ / Pl: ? / E: ns cf năvală, năloagă] (Reg) 1 Înghesuială. 2 (Îe) A da ~ca A merge grămadă, buluc. 3 (Îe) A merge ~ca A da buzna. 4 (Îe) A fi obraznic. 5 (Îae) A lucra mult și prost.

NĂVĂLOACĂ 👉 NĂVOLOACĂ.

năvoloacă² sf vz năvăloacă¹

NĂVOLOACĂ, NĂVĂLOACĂ (pl. -oace) sf. Mold. ‼A semăna în ~, a semăna (grîul, secara, etc.) prin porumbul uscat, fără arătură, săpînd numai pămîntul cu sapa: Om sămăna și năvăloace A da Domnul și s’a face (PAMF.) [rut. navolokom (sijaty)].

NĂVĂLOACĂ s. v. ogor, pârloagă.

năvăloacă s. v. OGOR. PÎRLOAGĂ.

năvăloacă s.f. (reg.) înghesuială, îmbulzeală; (adv.) a da năvăloaca = a nerge grămadă, buluc, a da buzna.

NĂVĂLOACĂ² s. f. v. năvoloacă¹.

NĂVĂLOACĂ¹ s. f. (Regional) Înghesuială, îmbulzeală (de oameni). cf. pamfile, i. c. 180. ◊ Expr. (Adverbial) A da năvăloaca = a merge grămadă, buluc. cf. lexic reg. 61. A merge năvăloaca = a) a da buzna; a fi obraznic. cf. pamfile, c. 47; b) a lucra mult și prost, de mîntuială. cf. șez. xix, 112. – Și: năvoloacă s. f. pamfile, c. 47. – cf. năvală, năloagă.