5 definiții pentru năvrăpitură
Explicative DEX
năvrăpitură sf [At: CANTEMIR, IST. 226 / Pl: ~ri / E: năvrăpi + -tură] 1-2 (Înv) Atac (neașteptat).
năvrăpitúră f., pl. ĭ. Sec. 17-18. Năvală, atac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
NĂVRĂPITURĂ s. f. (Mold.) Atac. Deci Hameleonul, după ce dulăilor amuțăturile și năvrăpiturile pre cît mai mult putu întărîtă, pre crocodil pre cît mai rău și mai vrăjmaș știu îl ațîță. CANTEMIR, IST. Etimologie: năvrăpi + suf. -tură. Vezi și năvrap, năvrăpi, năvrăpitor. Cf. o ș t o r o m.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
năvrăpitură s.f. (înv.) atac (neașteptat).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂVRĂPITURĂ s. f. (Învechit) Atac (neașteptat). cf. CANTEMIR, IST. 226, TDRG, SCRIBAN, D. – pl.: năvrăpituri. – Năvrăpi + suf. -tură.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Eliade Rebeca
- acțiuni
Intrare: năvrăpitură
năvrăpitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||