2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
năvrăpi vi [At: CANTEMIR, IST. 70 / Pzi: ~pesc / E: sv наврапити] (Înv; udp „în”, „asupra”) 1 A năvăli (1). 2 A da iama în...
‡NĂVRĂPI (-ăpesc) vb. intr. A năvăli, a se năpusti, a năpădi (STAM.) [vsl.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NĂVRĂPI, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂVRĂPI, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A năvăli, a se năpusti. – Slav (v. sl. navrapiti).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
năvrăpésc v. intr. (vsl. navrapiti). Sec. 17-18. Năvălesc, mă răped.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
NĂVRĂPI vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năvrăpi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
NĂVRĂPI vb. (Mold.) A năvăli, a se năpusti. Jigania rea nicicum în herghelie să năvrăpească, au măcar să se lipească nu putea. CANTEMIR, IST. Cu toții ... asupra nevinovatului și bunului împărat năvrăpăsc și acolea pe loc neomeneaște îl ucig. CANTEMIR, HR.; cf. CI, 96, 98. ◊ Fig. Sau Corbului spurcată slujbă, sau Crocodilului cruntă plată cu a Inorogului curăție să facă tare năvrăpiia. CI, 173. Etimologie: sl. navrapiti. rezi și năvrap, năvrăpitor, năvrăpitură. Cf. l o v i (1), n ă d u l i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂVRĂPl vb. IV. Intranz. (Învechit; cu determinări introduse prin pre. „în”, „asupra”) A năvăli (1, 2,), a se năpusti (2); a da iama în... Deci, dulăul atîta era de bun păzitoriu..., cît nici frunza de vînt să se clătească și el asupra sunetului să nu năvrăpească cu putință nu era. Cantemir, ist. 70. Jigania rea nicicum în herghelie să năvrăpească, au măcar să se lipească nu putea. id. ib. 76, cf. 195. Cu toții..., asupra nevinovatului și bunului împărat năvrăpăsc și acolea pe loc neomeneaște îl ucig. id. hr. 225, cf. baronzi, l. 115, ddrf, tdrg, scriban, d. – prez. ind.: năvrăpesc. – Din slavonul НаВРаПНТН.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Eliade Rebeca
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V401) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
năvrăpi, năvrăpescverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.