năvoloacă¹ sf [At: I. IONESCU, C. 180/25 / V: ~văl~, năve~ / Pl: ~ace / E: ucr наволок] (Reg) 1 Miriște în care se seamănă grâu de toamnă fără să se fi arat înainte. 2 Procedeu de a însămânța fără a se fi arat înainte. 3 (Reg; îf năvăloacă) Teren lăsat necultivat o perioadă Si: moină¹.

NĂVOLOACĂ, NĂVĂLOACĂ (pl. -oace) sf. Mold. ‼A semăna în ~, a semăna (grîul, secara, etc.) prin porumbul uscat, fără arătură, săpînd numai pămîntul cu sapa: Om sămăna și năvăloace A da Domnul și s’a face (PAMF.) [rut. navolokom (sijaty)].

NĂVOLOACĂ, năvoloace, s. f. (Regional) 1. Porumbiște în care se seamănă grîu de toamnă fără să se mai are, ci numai se împrăștie boabele și apoi se grăpează. ♦ Livadă pe malul unui rîu. 2. Mal înalt, la mare.

NĂVOLOACĂ, năvoloace, s. f. (Reg.) 1. Loc de pe care s-a tăiat porumbul și unde se seamănă grîu de toamnă, fără să se mai are. ♦ Livadă pe malul unui rîu. 2. Țărm înalt al mării. – Ucr. navolok.

năvoloacă f. Mold. țarină prășită și semănată fără cultură anterioară. [Rus. NAVOLOKŬ].

năvoloácă (oa dift.) f., pl. e (rut. návolok, un fel de grapă, rus. vólokom, tîrîind, návolok, livadă pe malu unuĭ rîŭ, maĭ înalt la mare, pávolok, țarină, d. voločitĭ, a tîrîi, vsl. vlačiti, a atrage; sîrb. navlaka, învălitoare. V. voloc). Mold. Țarină lucrată numaĭ cu grapa. Adv. A duce pe cineva năvoloaca, a-l duce pe sus, cu forța, vrînd-nevrînd. Cu năvoloaca, mult și răpede: șivoĭu, calicimea venea cu năvoloaca. – Și năvăl-.

năvăloacă² sf vz năvoloacă¹

novelocă sf vz năvoloacă¹

NĂVĂLOACĂ 👉 NĂVOLOACĂ.

năvăloácă V. năvoloacă.

năvoloacă (năvoloace), s. f. – (Mold.) Semănătură făcută fără a ara, răscolind pămîntul numai cu grebla. Rut. navolok „greblă” (Tiktin; Scriban), cf. rus. navolok „cîmp rîpos” (Cihac, II, 462). Cf. voloc.

NĂVOLOACĂ¹ s. f. (Regional, mai ales Mold.) Miriște în care se seamănă grîu de toamnă fără să se fi arat înainte; procedeul de a însămînța în acest mod. Gospodarul poate să samine de cu toamnă și în năvoloacă (adecă pe nearat). I. IONESCU, C. 180/25, cf. CIHAC, II, 214, DDRF, ALEXI, W., PAMFILE, a. R. 104, TDRG, ȘĂINEANU, d. u., scriban, d., scl 1959, nr. 3, 398. Uite, îmi stau degeaba 12 pluguri... Că nu găsesc oameni. Așa am pățit și anul trecut... Și-mi vine să samăn și anul acesta năvăloacă, și pace. furtună, v. 57. Om sămăna și năvăloace, A da Domnul și s-a face. id. ib. 92. ♦ (Regional; în forma năvăloacă) Moină¹ (3). – pl.: năvoloace. – Și: năvăloacă, noveloacă (tdrg) s. f. – Din ucr. НаВОЛОК.

NĂVOLOACĂ² s. f. v. năvăloacă¹.