năsâlnicie sf vz năsilnicie

năsălnicie sf vz năsilnicie

năsilnicie sf [At: CCR 124/23 / V: (îrg) ~săl~, ~sâl~, (înv) nesăl~, nesâl~ / Pl: ~ii / E: năsilnic + -ie] 1 (Îrg) Neîndurare. 2 (Îrg) Asprime. 3 (Îrg) Violență. 4 (Îrg) Sălbăticie. 5 (Îrg) încăpățânare. 6 Ticăloșie. 7 (Îrg; îf năsâlnicii) Fapte violente. 8 (Îvr) Forță. 9 (Îvr) Constrângere. 10 (Îvr) Nepăsare. 11 (Îvr) Inactivitate. 12 (Îvr) Lene.

nesălnicie sf vz năsilnicie

nesâlnicie sf vz năsilnicie

nesilnicie^[1] sf vz năsilnicie

†NĂSILNICIE sf. Mold. 1 ‡Îndărătnicie ¶ 2 Brutalitate [năsilnic].

NĂSILNICIE s. f. (Învechit) Violență, brutalitate, furie, sălbăticie; p. ext. încăpățînare, îndărătnicie.

năsilnicíe și (pop.) -îlnicíe f. (d. năsilnic). Est. Violență, vehemență, silnicie.

năsilnicie (înv., reg.) s. f., art. năsilnicia, g.-d. art. năsilniciei; pl. năsilnicii, art. năsilniciile (desp. -ci-i-)

năsilnicie (înv., reg.) s. f., art. năsilnicia, g.-d. art. năsilniciei; pl. năsilnicii, art. năsilniciile

năsilnicie s. f., art. năsilnicia, g.-d. art. năsilniciei; pl. năsilnicii, art. năsilniciile

NĂSILNICIE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

năsilnicie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

năsâlnicie, năsâlnicii, s.f. (înv. și reg.) 1. brutalitate, asprime, sălbăticie, violență. 2. încăpățânare, îndărătnicie. 3. (la pl.) ticăloșii, violențe, brutalizări, silnicii, împilări. 4. forță, putere; constrângere. 5. nepăsare, apatie; inactivitate, lene.

NĂSILNICIE s. f. 1. (Învechit și regional) Împietrire a inimii, neîndurare, îndărătnicie; asprime, violență, sălbăticie; ticăloșie. Dragostea lui D[u]mn[e]zău spre pocăință te trage iară după nesălnici[a] ta și după neîntoarsă inimă cruț[ă] fi[e] mînie (a. 1618). gcr i, 51/3. Și cu năsă[l]niciia lor adaog (ca și priatinii cei răi ai lui Iov patriarhul) nevoile nevolnicilor (a. 1683). ccr 124/23. Și veți tăia nesilnicia inimii voastre și cerbicea voastră să nu o mai nesilniciți. biblia (1688), 133²/47. Multa răutate și nesilnicie a vizirului (sfîrșitul sec. XVII). mag. ist. ii, 219/7, cf. rînd. jud. 405/10. Nu i-au fost cu putință a rămînea acolo pentru cursele cele ascunse și pentru nesălnicia ce o văzuse. șincai, hr. iii, 211/26, cf. lb. Atunci se deschide vorba despre apriga purtare și chiar năsălnicia bărbaților. marian, na. 138, cf. ddrf, tdrg. ♦ (La pl.; în forma năsîlnicii) Fapte, acțiuni violente, brutale; împilare, silnicie. Abia acuma putem zice că am scăpat fără nici o grijă de năsîlniciile Silișteanului. v. rom. februarie 1954, 14. 2. (Învechit, rar) Forță, putere; constrîngere. cf. budai-deleanu, lex. 3. (Învechit, rar) Nepăsare, apatie; inactivitate, lene. cf. pontbriant, d. – pl.: năsilnicii. – Și: (învechit și regional) năsălnicie, năsîlnicie, (învechit) nesălnicie, nesilnicie, nesîlnicie (lb) s. f. – Năsilnic + suf. -ie.

NĂSÎLNICIE s. f. v. năsilnicie.