năstrăpat av [At: ȘIO II¹, 406 / E: năstrapă¹] (Olt; Mun; îe) 1 A călca (sau a merge) ~ A merge urât, aruncând picioarele. 2 (Îae) A umbla neatent. 3 (Îae) A călca mândru, apăsat.

NĂSTRĂPAT adj. = NESTEMAT: Dar în vîrful chitiuței Este-o piatră ~ă Ce plătește-o lume toată (VLAH.).

NĂSTRĂPAT¹ adv. (Regional, în expr.) A călca năstrăpat = a merge urît, crăcănat. De călcîie depărtat, De genunchi alăturat, Și mult calcă năstrăpat. PĂSCULESCU, L. P. 252.

NĂSTRĂPAT², -Ă, năstrăpați, -te, adj. (Regional) Prețios, nestemat. Iar în fundul scufioarei Este-o piatră năstrăpată Ce cuprinde lumea toată. PAMFILE, CR. 56.

NĂSTRĂPAT², -Ă, năstrăpați, -te, adj. (Reg.) Prețios, nestemat.

năstrăpát V. nestimat.

năstrăpată af [At: TDRG / V: ~piatră / Pl: ~te / E: ns cf nestemat, piatră] (Reg; îs) Piatră ~ Piatră prețioasă.

NESTEMAT, NESTIMAT¹ l. adj. Ⓟ Neprețuit, prețios, numai în expr. piatră ~ă: avea căpăstrul aurit și împodobit cu pietre ~e (ISP.). II. NESTEMATĂ sf. 1 Piatră scumpă: i-au dăruit Vodă și Doamna... un inel cu o nestemată cît o alună turcească (CAR.) ¶ 2 pl. Scumpeturi [ne-+lat. aestimatus].

nestemát și -imát, -ă adj. (ne- și lat. aestimatus, prețuit, estimat). Neprețuit, foarte prețios: peatră nestimată. F. și n. pl. Petre prețioase saŭ alte lucrurĭ prețioase. – Și năstrăpát fem. și -atră (din nestimat și peatră).

năstrăpat adv. (reg.; în expr.) a călca năstrăpat = a merge urât, aruncând picioarele; a călca în străchini, a călca mândru, cu trufie, apăsat.

năstrăpată adj. f. (reg.; în sintagme) piatră năstrăpată = piatră prețioasă.

NĂSTRĂPAT adv. (Prin Olt. și Munt.; în expr.) A călca (sau a merge) năstrăpat = a) a merge urît, aruncînd picioarele; a călca în străchini. Cf. șio ii₁, 406. De la-mpărat a sosit Un arap negru ciudat... De călcîie depărtat, De genunchi alăturat, Și mult calcă năstrăpat, E ceva, zău, de speriat. păsculescu, l. p. 253, cf. 362; b) a călca mîndru, cu trufie, apăsat. Prîscoveanu cel bogat, Boîer mare și așezat, Călca rar și năstrăpat. mat. folk. 97, cf. 53. Drumul calului că da, Mergea calul năstrăpat Cum lui Ioviță e drag. păsculescu, l. p. 257. – De la năstrapă¹.

NĂSTRĂPATĂ adj. (Regional; în sintagma) Piatră năstrăpată = piatră prețioasă. Cf. tdrg, Mat. folk. 1480. Zboară-n cer, zboară-n pămînt, Pici ăn piatră năstrăpiatră. grigoriu-rigo, m. p. i, 58. Iar în fundu scufioarei, Este-o piatră năstrăpată Ce cuprinde lumea toată. i. cr. i, 150, cf. pamfile, cr. 56, 58. – Și: năstrăpiatră adj. – Etimologia necunoscută. Cf. nestemat, piatră.