năslitură sf [At: PSALT. 158 / Pl: ~ri / E: năsli + -tură] (Înv) 1 Dorință. 2 Poftă. 3 Imbold.

înăslitură sf [At: PSALT. 158 / Pl: ~ri / E: în- + năslitură] (Înv) 1 Dorință. 2 Poftă. 3 Imbold.

năslicĭúne f. și năslitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Năzuĭală, tendență. – Și în-.

NĂSLITURĂ s. v. aspirație, dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, râvnă, tendință, vis.

năslitură s. v. ASPIRAȚIE. DOR. DORINȚĂ. NĂZUINȚĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÎVNĂ. TENDINȚĂ. VIS.

NĂSLITURĂ s. f. (Mold.) Pornire, imbold. Că-i de viață năsliturile înțeleptului să să abată de către iad să să mîntuiască. DP, 9^r. Credinciosul Leon, învitat de dor d[u]mn[eJdzăiesc, ca dintr-o d[u]mn[e]dzăiască năslitură, întîi feace svi[n]t[u]lui bisearică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: năsli + suf. -tură. Vezi și năsli. Cf. năstav, strămurare.

NĂSLITURĂ s. f. (Învechit) Dorință, poftă; pornire, imbold. Și nu feriră-se de jelania sa (pohtele lor cc, năsliturile lor d). psalt. 158, cf. 225. Credinciosul Leon, învitat de dor d[u]mn[e]dzăiesc, ca dintr-o d[u]mn[e]dzăiască năslitură, întîi feace svi[n]t[u]lui bisearică. dosoftei, v. s. octombrie 70^r/34, cf. februarie 55^r/25. – Pl.: năslituri. – Năsli + suf. -tură.