3 definiții pentru năslință
Explicative DEX
năslință sf [At: DOSOFTEI, MOL. 82 / Pl: ~țe / E: năsli + -ință] (Îvr) 1 Dorință. 2 Poftă. 3 Imbold.
Arhaisme și regionalisme
năslință s.f. (înv.) dorință, poftă; pornire, imbold, năsliciune.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂSLINȚĂ s. f. (Învechit, rar) Dorință, poftă; pornire, imbold. Cu poftă fără cale și cu năslință dobitocească ce ț-am greșitu-ți. dosoftei, mol. 82. – Năsli + suf. -ință.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de dianartemis
- acțiuni
Intrare: năslință
năslință substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||