năsipiș sn vz nisipiș

NISIPIȘ, nisipișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nisip (1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [Var.: (reg.) năsipiș s. n.] – Nisip + suf. -iș.

năsâpiș sn vz nisipiș

nisipiș sn [At: BELDIMAN, N. P. II, 171 / V: (reg) năs~, năsâp~ / Pl: ~uri / E: nisip + -iș] 1 Întindere acoperită cu nisip (1) Si: (pop) nisipiște (1). 2 Nisip îngrămădit într-un loc Si: (pop) nisipiște (2).

NISIPIȘ, ❍NĂSIPIȘ (pl. -ișuri) sn. Suprafață, întindere mare acoperită cu nisip.

NISIPIȘ, nisipișuri, s. n. Loc acoperit cu nisip (1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [Var.: (reg.) năsipiș s. n.] – Nisip + suf. -iș.

NISIPIȘ, nisipișuri, s. n. Loc acoperit cu nisip. Uraganu-acum aleargă pîn’ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste cîmpii cei odată înfloriți. EMINESCU, O. I 45. (În forma năsipiș) Copiii petreceau la un loc. Se scăldau la năsipișuri, în apa domoală. SADOVEANU, O. VIII 135. – Variantă: (regional) năsipiș s. n.

NISIPIȘ ~uri n. 1) Loc nisipos. 2) v. NISIPĂRIE. /nisip + suf. ~iș

nisipiș n. loc nisipos: deșertul nisipișul și-l adapă EM.

nisipíș n., pl. urĭ. Loc nisipos.

nisipiș (rar) s. n., pl. nisipișuri

nisipiș (rar) s. n., pl. nisipișuri

nisipiș s. n., pl. nisipișuri

NISIPIȘ s. (pop.) nisipiște. (Locul cu nisip sau ~.)

NISIPIȘ s. (pop.) nisipiște. (Locul cu nisip sau ~.)

NĂSIPlȘ s. n. v. nisipiș.