opțiuni
  • info
12 definiții pentru năpăstuitor

Explicative DEX

NĂPĂSTUITOR, -OARE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

NĂPĂSTUITOR, -OARE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

năpăstuitor, ~oare [At: COD. VOR. 112/23 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: năpăstui + -tor] 1 a (Îvr) Care îndeamnă la rău. 2 a (Îvr) Care ispitește. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care face cuiva o nedreptate. 5-6 smf, a (Persoană) care asuprește Si: asupritor. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care învinuiește pe nedrept Si: calomniator, defăimător.

NĂPĂSTUITOR I. adj. verb. NĂPĂSTUI. II. sm. Cel ce năpăstuește.

NĂPĂSTUITOR, -OARE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care năpăstuiește, persecutor; p. ext. calomniator. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre... Nu aveau trebuință a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii romînilor. NEGRUZZI, S. I 267.

NĂPĂSTUITOR ~i m. Persoană care năpăstuiește pe cineva. [Sil. -tu-i-] /a năpăstui + suf. ~tor

năpăstuitor m. cel ce năpăstuește.

năpăstuitoriu2 sm vz năpăstuitor

Ortografice DOOM

năpăstuitor (rar) (desp. -tu-i-) s. m., pl. năpăstuitori

năpăstuitor (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitori

năpăstuitor s. m., pl. năpăstuitori

Sinonime

NĂPĂSTUITOR adj., s. v. asupritor, bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, ponegritor, prigonitor.

năpăstuitor adj., s. v. ASUPRITOR. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR, DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PONEGRITOR. PRIGONITOR.

Intrare: năpăstuitor
  • silabație: -tu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpăstuitor
  • năpăstuitorul
  • năpăstuitoru‑
plural
  • năpăstuitori
  • năpăstuitorii
genitiv-dativ singular
  • năpăstuitor
  • năpăstuitorului
plural
  • năpăstuitori
  • năpăstuitorilor
vocativ singular
  • năpăstuitorule
plural
  • năpăstuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năpăstuitor, năpăstuitorisubstantiv masculin
năpăstuitoare, năpăstuitoaresubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care năpăstuiește pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asupritor calomniator persecutor
    • format_quote Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre... Nu aveau trebuință a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii romînilor. NEGRUZZI, S. I 267. DLRLC
etimologie:
  • Năpăstui + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.