năprăvală sf [At: H X, 249 / Pl: ~le / E: ns cf prăvăli] 1 (Buc; Mol) Boală de vite care se manifestă prin frisoane. 2 (Buc) Vreme rea, cu furtună, vijelie. 3 (Buc) Om năprasnic.

năprăvală, năprăvale, s.f. (reg.) 1. boală de vite (cu frisoane). 2. vreme rea, cu vijelie. 3. om năprasnic.

NĂPRĂVĂLĂ s. f. 1. (Prin Bucov. și Mold.) Boală de vite (h x 429, com. din straja-rădăuți) care se manifestă prin frisoane (șez. iii, 82). 2. (Prin Bucov.) Vreme rea, cu furtună, vijelie. cf. șez. iii, 82. 3. (Prin Bucov.) „Om năprasnic”, șez. ii, 82. – pl.:? – Etimologia necunoscută. cf. prăvăli.