NĂPRĂSNICIE, năprăsnicii, s. f. (Înv.) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

năprăsnicie sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: năprasnic + -ie] 1 (Îvr) Ceea ce este neașteptat, neprevăzut, spontan. 2 (Rar) Violență. 3 (Îvr) Grozăvie.

NĂPRĂSNICIE, năprăsnicii, s. f. (Rar) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

NĂPRĂSNICIE s. f. (Neobișnuit) Violență, cruzime, strășnicie. Suferința trupească pe care le-o pricinuia cu năprăsnicia lui, i-o răbdau. MACEDONSKI, O. III 55.

NĂPRĂSNICIE f. rar Caracter năprasnic. /năprasnic + suf. ~ie

năprăsnicie (înv.) (desp. nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicia, g.-d. art. năprăsniciei; pl. năprăsnicii, art. năprăsniciile (desp. -ci-i-)

năprăsnicie (înv.) (nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicia, g.-d. art. năprăsniciei; pl. năprăsnicii, art. năprăsniciile

năprăsnicie s. f. (sil. -prăs-), art. năprăsnicia, g.-d. art. năprăsniciei; pl. năprăsnicii, art. năprăsniciei

năprăsnicie, năprăsnicii, s.f. (înv.) 1. ceea ce este neașteptat, neprevăzut, spontan. 2. silnicie, violență. 3. grozăvie, urgie.

NĂPRĂSNICIE s. f. 1. (Învechit, rar) Ceea ce este neașteptat, neprevăzut, spontan. cf. pontbriant, d. 2. (Rar) Silnicie, violență. Suferința trupească pe care le-o pricinuia cu năprăsnicia lui, i-o răbdau. macedonski, o. iii, 55. ◊ Fig. Limba nu poate fi scoasă cu meșteșugire și năprăsnicie din calea ei firească. i. negruzzi, s. i, 428. 3. (Învechit, rar) Grozăvie, urgie. Năprăsnicia acestii vremi de răsmiriță (a. 1809). TES. ii, 341. – pl.: năprăsnicii. – Năprasnic + suf. -ie.