opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

NĂMEȚIT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

NĂMEȚIT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețit[1], ~ă a [At: ARDELEANU, V. P. 264 / Pl: ~iți, ~e / E: nămeți] (Pop) 1 Acoperit cu multă zăpadă. 2 Înzăpezit.

  1. În original, greșit tipărit: nămețiț — LauraGellner

NĂMEȚIT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Regional) Blocat de zăpadă; troienit.

NĂMEȚI, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemeți vb. IV] – Din nămete.

NĂMEȚI, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemeți vb. IV] – Din nămete.

NEMEȚI vb. IV v. nămeți.

NEMEȚI vb. IV v. nămeți.

nămeți vt [At: CARAGIALE, O. I, 177 / V: nămeti / Pzi: 3 ~țește / E: nămete] (Pop) 1 A acoperi cu multă zăpadă. 2 A împiedica ieșirea sau deplasarea cuiva sau a unui vehicul din cauza marii cantități de zăpadă căzute.

nemeți v vz nămeți[1] corectat(ă)

  1. În original, trimitere circulară: nemeți v vz nemeți. — cata

NEMEȚI (-țesc) vb. tr. A îngrămădi (cu) nemeți de zăpadă; dacă o fi poarta nemețită, e greu de deschis (CAR.).

NĂMEȚI, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi cu mormane de zăpadă; a înzăpezi, a troieni. Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămețit, Dulăii mi-a risipit. ANT. LIT. POP. I 490.

A NĂMEȚI pers. 3 ~ește tranz. pop. (căi de comunicare, terenuri etc.) A acoperi cu nămeți; a întroieni; a înzăpezi. /Din nămete

nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.

nemețésc V. nămețesc.

Ortografice DOOM

nămeți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețește, 3 pl. nămețesc, imperf. 3 sg. nămețea; conj. prez. 3 să nămețească

nămeți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețește, imperf. 3 sg. nămețea; conj. prez. 3 să nămețească

nămeți vb., ind. prez. 3 sg. nămețește, imperf. 3 sg. nămețea; conj. prez. 3 sg. nămețească

Sinonime

NĂMEȚIT adj. v. înzăpezit.

NĂMEȚIT adj. înnămețit, întroienit, înzăpezit, troienit, (reg.) omețit. (Drum ~.)

NĂMEȚI vb. v. înzăpezi.

NĂMEȚI vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~ după ninsoare.)

Tezaur

NĂMEȚIT, -Ă adj. (Popular) Acoperit cu multă zăpadă; înzăpezit, troienit. Ieșeau în parc să se plimbe pe aleele nămețite. ARDELEAU, v. p. 264. L-a văzut călărind pe un asin prea mic și atîrnîndu-i picioarele prea lungi în aer, pînă la poarta orașului nămețit. arghezi, c. j. 154, cf. h xi 320, alr i 1 252/810, 815, 837, 839, 842. – pl.: nămețiți, -te. – v. nămeți.

NĂMEȚI vb. IV. Tranz. (Popular) A acoperi cu multă zăpadă, a împiedica ieșirea, deplasarea din cauza marii cantități de zăpadă căzute; a înzăpezi, a troieni. Din norocire, poarta era nemețită numai pe dinafară. caragiale, o. i, 177, cf. tdrg. Nu mai vorbesc că de multe ori viforul ne-a nemețit, că d-abia scoteam oile scormonind cu mîinile prin zăpadă. graiul, i, 242. Și la baltă mi-am plecat, D-un vifor mi-a viforat, Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămețit, Dulăii mi-a risipit. ant. Lit. pop. i, 490. ◊ (Prin lărgirea sensului) Cerdacul nămețit de grindină. scl 1963, 16. – prez. ind. pers. 3: nămețește. – Și: nemeti vb. IV. – v. nămete.

Intrare: nămețit
nămețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nămețit
  • nămețitul
  • nămețitu‑
  • nămețită
  • nămețita
plural
  • nămețiți
  • nămețiții
  • nămețite
  • nămețitele
genitiv-dativ singular
  • nămețit
  • nămețitului
  • nămețite
  • nămețitei
plural
  • nămețiți
  • nămețiților
  • nămețite
  • nămețitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: nămeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nămeți
  • nămețire
  • nămețit
  • nămețitu‑
  • nămețind
  • nămețindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • nămețește
 (să)
  • nămețească
  • nămețea
  • nămeți
  • nămețise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • nămețesc
 (să)
  • nămețească
  • nămețeau
  • nămețiră
  • nămețiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemeți
  • nemețire
  • nemețit
  • nemețitu‑
  • nemețind
  • nemețindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • nemețește
 (să)
  • nemețească
  • nemețea
  • nemeți
  • nemețise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • nemețesc
 (să)
  • nemețească
  • nemețeau
  • nemețiră
  • nemețiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nămețit, nămețităadjectiv

etimologie:
  • vezi nămeți DEX '98 DEX '09

nămețiverb

etimologie:
  • nămete DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.