nămețire sf [At: PAMFILE, VĂZD. 196 / Pl: ~ri / E: nămeți] (Pop) 1 Acoperire cu zăpadă. 2 Împiedicare a deplasării din cauza cantității mari de zăpadă căzute.

NĂMEȚIRE s. f. (Regional) Înzăpezire, troienire.

nămeți vt [At: CARAGIALE, O. I, 177 / V: nămeti / Pzi: 3 ~țește / E: nămete] (Pop) 1 A acoperi cu multă zăpadă. 2 A împiedica ieșirea sau deplasarea cuiva sau a unui vehicul din cauza marii cantități de zăpadă căzute.

nemeți v vz nămeți^[1] corectat(ă)

NEMEȚI (-țesc) vb. tr. A îngrămădi (cu) nemeți de zăpadă; dacă o fi poarta nemețită, e greu de deschis (CAR.).

NĂMEȚI, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi cu mormane de zăpadă; a înzăpezi, a troieni. Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămețit, Dulăii mi-a risipit. ANT. LIT. POP. I 490.

A NĂMEȚI pers. 3 ~ește tranz. pop. (căi de comunicare, terenuri etc.) A acoperi cu nămeți; a întroieni; a înzăpezi. /Din nămete

nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.

nemețésc V. nămețesc.

nămețire (pop.) s. f., g.-d. art. nămețirii; pl. nămețiri

nămețire (pop.) s. f., g.-d. art. nămețirii; pl. nămețiri

nămețire s. f., g.-d. art. nămețirii; pl. nămețiri

nămeți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețește, 3 pl. nămețesc, imperf. 3 sg. nămețea; conj. prez. 3 să nămețească

nămeți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețește, imperf. 3 sg. nămețea; conj. prez. 3 să nămețească

nămeți vb., ind. prez. 3 sg. nămețește, imperf. 3 sg. nămețea; conj. prez. 3 sg. nămețească

NĂMEȚIRE s. v. înzăpezire.

NĂMEȚIRE s. înnămețire, întroienire, înzăpezire, troienire, (reg.) omețire. (~ drumurilor.)

NĂMEȚI vb. v. înzăpezi.

NĂMEȚI vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~ după ninsoare.)

NĂMEȚIRE s. f. (Popular) Acțiunea de a nămeți; înzăpezire, troienire. Acoperirea cu totul a drumurilor, localităților și vietăților se cheamă... zăpezire, nămețire, troienire. pamfile, văzd. 169. – pl.: nămețiri. – v. nămeți.

NĂMEȚI vb. IV. Tranz. (Popular) A acoperi cu multă zăpadă, a împiedica ieșirea, deplasarea din cauza marii cantități de zăpadă căzute; a înzăpezi, a troieni. Din norocire, poarta era nemețită numai pe dinafară. caragiale, o. i, 177, cf. tdrg. Nu mai vorbesc că de multe ori viforul ne-a nemețit, că d-abia scoteam oile scormonind cu mîinile prin zăpadă. graiul, i, 242. Și la baltă mi-am plecat, D-un vifor mi-a viforat, Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămețit, Dulăii mi-a risipit. ant. Lit. pop. i, 490. ◊ (Prin lărgirea sensului) Cerdacul nămețit de grindină. scl 1963, 16. – prez. ind. pers. 3: nămețește. – Și: nemeti vb. IV. – v. nămete.