năji¹ [At: BÎRLEA, B. 48 / V: neji, niji / Pzi: ~jesc / E: drr năjit] (Reg) 1 vi (D. oameni) A se îmbolnăvi de năjit (1). 2 vr (D. oi, vaci) A se îmbolnăvi de năjit (4).

NĂJI, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: neji vb. IV.

NĂJI, năjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi de năjit. – Din năjit.

neji^[1] v vz năji¹ corectat(ă)

niji v vz năji¹

NEJI vb. IV v. năji.

înădésc, a -í v. tr. (d. nadă saŭ sîrb. náditi, a lipi de, nadeti, a înădi; bg. nadam, rut. náditi). Împreun, leg, lipesc o bucată de alta, maĭ pun o bucată ca să fac maĭ lung: a înădi o haĭnă, un lemn, un drug. Fig. Amplific, scornesc de la mine: a înădi o poveste, o vorbă auzită. Îndulcesc, fac să prindă gust, să tot vie: a înădi porciĭ la popușoĭ. V. refl. Mă îndulcesc, prind gust, tot vin: vrăbiile s’aŭ înădit la cireșe. – Se zice și se scrie și înn-. Pe la Bz. și înăjesc. În nord și nădesc.

înăjésc, V. înădesc.

năji, năjesc, vb. IV (reg.) a se îmbolnăvi de năjit.

MIJͲ vb. IV v. năji.

NĂJl¹ vb. IV. (Regional) 1. Intranz. (Despre oameni) A se îmbolnăvi de năjit (I 1). Ș-atîta l-o agodit, Fața i s-o veștezit, Dinții-n gură i-o năjit Și el tot n-o mai vinit. BÎRLEA, B. 48. 2. refl. (Despre oi, vaci) A se îmbolnăvi de năjit (I 2). Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. marian, ins. 331. Dacă s-o întîmpla să treacă peste o stînă de oi, toate oile din stînă mnijesc. pamfile, dușm. 164, cf. a v 16, vi 7. – prez. ind.: năjesc. – Și: neji, niji, miji vb. iv. – Derivat regresiv de la năjit.

NĂJl² vb. IV v. noji¹.