năfurică sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ? / E: cf nafură] (Bot) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și cu flori gălbui, dispuse în mici capitule aplecate în jos Si: (reg) buruiană de țară, mălin, mătura-Maicii-Precesta, mătură- turcească, măturișcă, măturiță, peliniță (Artemisa annua).

NĂFURICĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și cu flori gălbui dispuse în mici capitule aplecate în jos; crește prin livezi și locuri necultivate (Artemisia annua); peliniță.

NĂFURICĂ ~ci f. (diminutiv de la nafură) Plantă erbacee cu tulpina erectă, bogat ramificată, cu frunze penate și cu flori galbene sau roșietice, reunite în capitule. /cf. nafură

năfurícă f., pl. ele (dim. d. nafură). Peliniță.

peliníță f., pl. e (d. pelin). O plantă din familia pelinuluĭ și cam asemenea cu el (artemisia ánnua [numită și năfurică] și artemisia póntica). V. corasan 1.

năfurică s. f., g.-d. art. năfuricii; pl. năfurici

năfurică s. f., g.-d. art. năfuricii; pl. năfurici

năfurică s. f., g.-d. art. năfuricii; pl. năfurele

NĂFURICĂ s. (BOT.; Artemisia annua) (reg.) mălin, măturișcă, măturiță, peliniță, buruiană-de-țară, mătura-Maicii-Precesta, mătură-turcească.

NĂFURICĂ s. (BOT.; Artemisia annua) (reg.) mălin, măturișcă, măturiță, peliniță, buruiană-de-țară, mătura-Maicii-Precesta, mătură-turcească.

NĂFURICĂ s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și cu flori gălbui, dispuse în mici capitule aplecate în jos; (regional) măturișcă (2), măturiță (II 1), peliniță, mălin (I 8), mătură-turcească, mătura-maicii-Precesta, buruiană-de-țară (Artemisia annua). Cf. panțu, pl. – Pl.:? – Cf. nafură.