2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

NĂDUȘITOR, -OARE, nădușitori, -oare, adj. (Rar, despre căldură, vreme etc.) Sufocant, apăsător. – Năduși + suf. -tor.

nădușitor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 291 / Pl: ~i, ~oare / E: năduși + -tor] (Pop) Sufocant.

NĂDUȘITOR, -OARE, nădușitori, -oare, adj. (Despre căldură, vreme etc.) Sufocant, apăsător. – Năduși + suf. -tor.

NĂDUȘITOR, -OARE, nădușitori, -oare, adj. Sufocant, năbușitor, apăsător. Peste zi, o căldură nădușitoare, fără aer, fără vînt. NEGRUZZI, S. I 291.

NĂDUȘITOR ~oare (~ori, ~oare) (despre căldură, vreme etc.) Care sufocă; sufocant. /a năduși + suf. ~tor

ÎNĂDUȘITOR ~oare (~ori, ~oare) Care înădușă; cu proprietăți de a înăduși. /a (se) înăduși + suf. ~tor

înădușitór, -oáre adj. Est. Care te înădușă, înăbușitor, asfixiant, sufocant.

Ortografice DOOM

nădușitor (rar) adj. m., pl. nădușitori; f. sg. și pl. nădușitoare

nădușitor (rar) adj. m., pl. nădușitori; f. sg. și pl. nădușitoare

nădușitor adj. m., pl. nădușitor; f. sg. și pl. nădușitoare

Sinonime

NĂDUȘITOR adj. v. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant.

nădușitor adj. v. ASFIXIANT. ÎNĂBUȘITOR. ÎNECĂCIOS. SUFOCANT.

Tezaur

NĂDUȘITOR, -OARE adj. (Rar) Sufocant, înnăbușitor. Piste zi, o căldură nădușitoare fără aer, fără vînt. negruzzi, s. i, 291. – Pl.: nădușitori, -oare.Năduși + suf. -tor.

Intrare: nădușitor
nădușitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădușitor
  • nădușitorul
  • nădușitoru‑
  • nădușitoare
  • nădușitoarea
plural
  • nădușitori
  • nădușitorii
  • nădușitoare
  • nădușitoarele
genitiv-dativ singular
  • nădușitor
  • nădușitorului
  • nădușitoare
  • nădușitoarei
plural
  • nădușitori
  • nădușitorilor
  • nădușitoare
  • nădușitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: înădușitor
înădușitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înădușitor
  • ‑nădușitor
  • înădușitorul
  • înădușitoru‑
  • ‑nădușitorul
  • ‑nădușitoru‑
  • înădușitoare
  • ‑nădușitoare
  • înădușitoarea
  • ‑nădușitoarea
plural
  • înădușitori
  • ‑nădușitori
  • înădușitorii
  • ‑nădușitorii
  • înădușitoare
  • ‑nădușitoare
  • înădușitoarele
  • ‑nădușitoarele
genitiv-dativ singular
  • înădușitor
  • ‑nădușitor
  • înădușitorului
  • ‑nădușitorului
  • înădușitoare
  • ‑nădușitoare
  • înădușitoarei
  • ‑nădușitoarei
plural
  • înădușitori
  • ‑nădușitori
  • înădușitorilor
  • ‑nădușitorilor
  • înădușitoare
  • ‑nădușitoare
  • înădușitoarelor
  • ‑nădușitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nădușitor, nădușitoareadjectiv

etimologie:
  • Năduși + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.