nădulire sf [At: PONTBRIANT / Pl: ~ri / E: năduli] 1 (Îrg) Năvălire (1). 2 (Reg) Năzuință (2). 3 (Reg) Râvnă.

năduli [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vz (Îrg) A năvăli (1). 2 vti (Reg) A năzui (3). 3 vi (Ban) A fi lacom la mâncare. 4 vi (Ban) A mânca mult și cu poftă.

nădulésc v. tr. (cp. cu ung. nodulni, a prinde curaj). Vechĭ. Azĭ. Ban. Olt. Mă arunc, mă răped. – Și ned-.

NĂDULI vb. v. arunca, aspira, azvârli, dori, jindui, năpusti, năvăli, năzui, pofti, precipita, pretinde, repezi, râvni, sări, tăbărî, tinde, ținti, urmări, visa, viza, zvârli.

năduli vb. v. ARUNCA. ASPIRA. AZVÎRLI. DORI. JINDUI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. NĂZUI. POFTI. PRECIPITA. PRETINDE. REPEZI. RÎVNI. SĂRI. TĂBĂRÎ. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. ZVÎRLI.

nădulire, năduliri, s.f. (reg.) 1. năvălire, năpustire. 2. năzuință, râvnă. 3. lăcomie.

NĂDULI vb. (Mold.) A năvăli, a se năpusti. Și au nădulit cu pietri de i-au ucisu-i pre amîndoi. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. nadali, nădăi. Cf. l o v i (1), n ă v r ă p i.

NĂDULIRE s. f. (Regional) Acțiunea de a năduli și rezultatul ei; năzuință (2); rîvnă. Cf. pontbriant, d. – Pl.: năduliri. – V. năduli.

NĂDULI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit și regional) A năvăli (1, 2), a se năpusti (2). Și au nădulit cu pietri de i-au ucisu-i pre amîndoi. dosoftei, ap. tdrg, cf. ddrf. La el, măi, că nădulire, Și la el că să băgare, Mi-l lega, mi-l fereca. alexici, l. p. 28. La cutare-a nădulit, În mijlocul casei l-a trîntit. Mat. folk. 1530. 2. Tranz. și intranz. (Regional) A năzui (3). Pre acei mulți cetățeni romani... să-i lasă în mînile varvarilor celor ce năduleau să între acolo. maior, ist. 18/20, cf. lb, cihac, ii, 208, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Nu năduli la averea altuia. rev. crit. iii, 162, cf. bl iv, 93, lexic beg. 92. Fiecare nădulește după cîștig, dar puțini îl dobîndesc. zanne, p. v, 152. 3. Intranz. (Prin Ban.) A fi lacom la mîncare, a mînca mult și cu poftă. Cf. novacoviciu, c. b. i, 14. – Prez. ind.: nădulesc. – Etimologia necunoscută. Cf. nădăi, nadali.