3 definiții pentru năcădău
Explicative DEX
năcădău sm [At: DLR / Pl: ~ăi / E: ns cf nacabău, măgădău] (Reg) 1 Aluat care nu s-a copt bine și a rămas cleios. 2 Bărbat prostănac și bleg.
Arhaisme și regionalisme
năcădău, năcădăi, s.m. (reg.) 1. aluat care nu s-a copt bine, clisos. 2. bărbat prostănac, bleg.
- sursa: DAR (2002)
- acțiuni
Tezaur
NĂCĂDĂU s. m. (Regional) Aluat care nu s-a copt bine, care a rămas clisos. com. din șugag-sebeș. ♦ Epitet pentru un bărbat prostănac, bleg. com. din șugag-sebeș. – pl.: năcădăi. – Etimologia necunoscută. cf. nacabău, măgădău.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AndreiT26
- acțiuni
Intrare: năcădău
năcădău substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)