opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

NĂBĂDĂIRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi și rezultatul ei. – V. năbădăi.

NĂBĂDĂIRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi2 și rezultatul ei. – V. năbădăi2.

NĂBĂDĂI, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

năbădăi vr [At: CARAGIALE, S. 421 / Pzi: 3 ~iește / E: năbădaie] (Rar; d. animale) A manifesta neastâmpăr Si: a se agita, a se frământa. corectat(ă)

NĂBĂDAIE, NĂBĂDAICĂ sf., mai adesea NĂBĂDĂI, NĂBĂDĂICI pl. 🩺 Ⓟ Epilepsie; Ⓕ turbare de mînie, furie: tremură, de parcă-l găsesc toate năbădăile (PANN); face fel de fel de giumbușuri și de tămbălăuri, băgînd în năbădăi pe isnafi și mahalagii (CAR.); s’au spăriet de mine și-au fugit, parcă i-au umflat năbădaica (ALECS.); iar te-o apucat năbădăicile, vere Ghiftui? iar ți s’o înnecat corăbiile? (ALECS.) [comp. srb. bg. napadanije „atac”].

NĂBĂDĂI2, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădăi1.

NĂBĂDĂI2, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Neobișnuit) A se frămînta, a se înfuria, a se mînia, a se aprinde. Se ridica, holba ochii, deschidea nările, se zbuciuma, se năbădăia. CARAGIALE, S. 42.

Ortografice DOOM

năbădăire (pop., rar) s. f., g.-d. art. năbădăirii; pl. năbădăiri

!năbădăire (rar) s. f., g.-d. art. năbădăirii; pl. năbădăiri

năbădăire s.f., g.-d. art. năbădăirii

năbădăi (a se ~) (pop., rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă năbădăiesc, 3 sg. se năbădăiește, imperf. 1 sg. mă năbădăiam; conj. prez. 1 sg. să mă năbădăiesc, 3 să se năbădăiască; imper. 2 sg. afirm. năbădăiește-te; ger. năbădăindu-mă

!năbădăi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiește, imperf. 3 sg. se năbădăia; conj. prez. 3 să se năbădăiască

năbădăi vb., ind. prez. 3 sg. năbădăiește, imperf. 3 sg. năbădăia; conj. prez. 3 sg. și pl. năbădăiască

Tezaur

NĂBĂDĂI vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastîmpăr; a se agita, a se frămînta. Parcă intra dracu-n gloabă, o apuca un fel de năvîrlii turbate, ...se năbădăia. caragiale, s. 42. – prez. ind. pers. 3: năbădăiește. – v. năbădaie.

Intrare: năbădăire
năbădăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năbădăire
  • năbădăirea
plural
  • năbădăiri
  • năbădăirile
genitiv-dativ singular
  • năbădăiri
  • năbădăirii
plural
  • năbădăiri
  • năbădăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: năbădăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năbădăi
  • năbădăire
  • năbădăit
  • năbădăitu‑
  • năbădăind
  • năbădăindu‑
 singular plural
  • năbădăiește
  • năbădăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năbădăiesc
 (să)
  • năbădăiesc
  • năbădăiam
  • năbădăii
  • năbădăisem
a II-a (tu)
  • năbădăiești
 (să)
  • năbădăiești
  • năbădăiai
  • năbădăiși
  • năbădăiseși
a III-a (el, ea)
  • năbădăiește
 (să)
  • năbădăiască
  • năbădăia
  • năbădăi
  • năbădăise
plural I (noi)
  • năbădăim
 (să)
  • năbădăim
  • năbădăiam
  • năbădăirăm
  • năbădăiserăm
  • năbădăisem
a II-a (voi)
  • năbădăiți
 (să)
  • năbădăiți
  • năbădăiați
  • năbădăirăți
  • năbădăiserăți
  • năbădăiseți
a III-a (ei, ele)
  • năbădăiesc
 (să)
  • năbădăiască
  • năbădăiau
  • năbădăiră
  • năbădăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năbădăire, năbădăirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a (se) năbădăi și rezultatul ei. DEX '09
etimologie:
  • vezi năbădăi DEX '09

năbădăi, năbădăiescverb

etimologie:
  • năbădaie DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.