3 definiții pentru năbușitură
Explicative DEX
năbușitură sf [At: CANTEMIR, HR. 374 / Pl: ~ri / E: năbuși + -tură] (Îvr) Invazie.
Arhaisme și regionalisme
năbușitură, năbușituri, s.f. (înv.) invazie, cotropire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂBUȘITURĂ s. f. (Învechit, rar) Invazie, cotropire. Pre vremile acestui împărat, slavonii, cîteva năbușituri să fie făcut, în părțile împărăției apusului, scriitorii pomenesc. cantemir, hr. 374. – pl.: năbușituri. – Năbuși + suf. -tură.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AndreiT26
- acțiuni
Intrare: năbușitură
năbușitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||