opțiuni
  • info
2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

NĂBUȘITOR, -OARE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

NĂBUȘITOR, -OARE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

năbușitor, ~oare a [At: MACEDONSKI, O. III, 19 / Pl: ~i, ~oare / E: năbuși + -tor] (Rar) Sufocant.

NĂBUȘITOR, -OARE, năbușitori, -oare, adj. Care năbușă (1), sufocă; sufocant. (Fig.) El se uita în întunericul năbușitor. MACEDONSKI, O. III 19.

NĂBUȘITOR ~oare (~ori, ~oare) rar v. ÎNĂBUȘITOR. /a năbuși + suf. ~tor

năbușitor a. care năbușește sau sufocă: căldură năbușitoare.

năbușitór V. înăbușitor.

ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.

ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.

înăbușitor, ~oare a [At: DA ms / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~i, ~oare / E: înnăbuși + -tor] 1 Sufocant. 2 Asfixiant.

ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă; sufocant. Atmosferă înăbușitoare. ▭ Deși soarele nu urcase încă în crucea amiezii, căldura era înăbușitoare. SADOVEANU, O. VI 512. ◊ Fig. S-a întors dintr-o lume înăbușitoare și neagră. C. PETRESCU, C. V. 213.

ÎNĂBUȘITOR ~oare (~ori, ~oare) Care înăbușă; sufocant. O căldură ~oare. /a înăbuși + suf. ~tor

înăbușitór și năbușitór, -oáre adj. Care te înăbușă, asfixiant, sufocant: căldură înăbușitoare.

Ortografice DOOM

năbușitor (pop.) adj. m., pl. năbușitori; f. sg. și pl. năbușitoare

năbușitor (pop.) adj. m., pl. năbușitori; f. sg. și pl. năbușitoare

năbușitor adj. m., pl. năbușitori; f. sg. și pl. năbușitoare

înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare

înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare

înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare

Sinonime

NĂBUȘITOR adj. v. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant.

năbușitor adj. v. ASFIXIANT. ÎNĂBUȘITOR. ÎNECĂCIOS. SUFOCANT.

ÎNĂBUȘITOR adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. sufocant.

ÎNĂBUȘITOR adj. 1. asfixiant, înecăcios, sufocant, (rar) înecător, (înv. și pop.) nădușitor, (pop.) năbușitor. (Un aer ~.) 2. greu, irespirabil, încărcat, sufocant, viciat. (O atmosferă ~.) 3. sufocant, sugrumător, (pop.) zăpușit. (O căldură ~.)

Tezaur

NĂBUȘITOR, -OARE adj. (Rar) Înnăbușitor, sufocant. O căldură năbușitoare îmi învăluie capul. vlahuță, r. p. 43. ◊ Fig. El se uita în întunerecul năbușitor. macedonski, o. iii, 19. – pl.: năbușitori, -oare. – Năbuși + suf. -tor.

Intrare: năbușitor
năbușitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năbușitor
  • năbușitorul
  • năbușitoru‑
  • năbușitoare
  • năbușitoarea
plural
  • năbușitori
  • năbușitorii
  • năbușitoare
  • năbușitoarele
genitiv-dativ singular
  • năbușitor
  • năbușitorului
  • năbușitoare
  • năbușitoarei
plural
  • năbușitori
  • năbușitorilor
  • năbușitoare
  • năbușitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înăbușitor
înăbușitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăbușitor
  • ‑năbușitor
  • înăbușitorul
  • înăbușitoru‑
  • ‑năbușitorul
  • ‑năbușitoru‑
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarea
  • ‑năbușitoarea
plural
  • înăbușitori
  • ‑năbușitori
  • înăbușitorii
  • ‑năbușitorii
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarele
  • ‑năbușitoarele
genitiv-dativ singular
  • înăbușitor
  • ‑năbușitor
  • înăbușitorului
  • ‑năbușitorului
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarei
  • ‑năbușitoarei
plural
  • înăbușitori
  • ‑năbușitori
  • înăbușitorilor
  • ‑năbușitorilor
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarelor
  • ‑năbușitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năbușitor, năbușitoareadjectiv

etimologie:
  • Năbuși + -tor. DEX '98 DEX '09

înăbușitor, înăbușitoareadjectiv

  • 1. Care înăbușă (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asfixiant irespirabil sufocant
    • format_quote Atmosferă înăbușitoare. DLRLC
    • format_quote Deși soarele nu urcase încă în crucea amiezii, căldura era înăbușitoare. SADOVEANU, O. VI 512. DLRLC
    • format_quote figurat S-a întors dintr-o lume înăbușitoare și neagră. C. PETRESCU, C. V. 213. DLRLC
etimologie:
  • Înăbuși + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.