năbia vr [At: GREGORIAN, CL. 60 / V: ne~ / P: ~bi-a / Pzi: ~iez / E: srb nabijati] (Trs) 1 (Îf nebia) A-și mări volumul sau a se umfla când este băgat în apă. 2 A se sătura de ceva Si: a se îngrețoșa.

nebia v vz năbia

năbia, vb. I refl. (reg.) 1. a-și mări volumul, a se umfla când este băgat în apă. 2. a se sătura de ceva; a se îngrețoșa.

NĂBIA vb. I. Refl. (Prin sud-vestul Transilv.) 1. (În forma nebia) A-și mări volumul, a se umfla cînd este băgat în apă. cf. GREGORIAN, CL. 60. 2. A se sătura de ceva; a se îngrețoșa. Despre porci cînd nu mai pot mînca de grași, se zice s-au năbiat. rev. crit. iii, 162. S-a năbiat, a mîncat atîta cît, așa zicînd, s-a îngrețoșat. TODORAN, GL. – Pronunțat: -bi-a. – prez. ind.: năbiez. – Și: (1) nebia vb. I. – Din ser. nabijati.