nutrire sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ri / E: nutri] 1 Hrănire. 2 (Ccr) Hrană. 3 (Fig) Întreținere a unei idei, a unui sentiment.

NUTRIRE s. f. Acțiunea de a (se) nutri.

NUTRIRE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) nutri și rezultatul ei. [< nutri].

nătri^[1] v vz nutri modificată

notri v vz nutri

nutri [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvp) năt~, not~ / Pzi: ~resc / E: lat nutrire] 1-2 vtr A (se) hrăni. 3 vt A întreține pe cineva cu mâncare. 4 vt A procura hrană sau alte mijloace de existență. 5 vt (Fig) A avea, a întreține o idee, un sentiment etc.

*NUTRI (-tresc) vb. tr. și refl. A (se) hrăni [lat.].

NUTRI, nutresc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la ființe) A hrăni, a alimenta, a da de mîncare. Mă nutrește și mă adapă. RETEGANUL, P. II 14. Ființe, lighioane... Ș-au găsit mormîntul În marea adîncime Și monștri au nutrit? ALEXANDRESCU, M. 178. ◊ Refl. Pribegea copila... nutrindu-se cu zmeură, mure, alune. RETEGANUL, P. V 18. ♦ A sătura, a potoli foamea. Fata cea mai mare nutrea curtea cu o pîne, iar cea mijlocie o îmbrăca cu un fus de tort. RETEGANUL, P. II 26. ♦ A întreține cu mîncare, a procura hrană sau alte mijloace de existență. Această lavră nutrește la o mie cinci sute monahi. NEGRUZZI, S. I 214. 2. Fig. (Cu privire la idei, sentimente) A întreține, a cultiva. Nu mai nutreau nădejdea că le va asculta, că le va lua petițiile și le va spune un cuvînt bun. PAS, Z. III 161. Își descoperiră unul altuia dragostea ce o nutreau. BOTA, P. 100.

NUTRI vb. IV. 1. tr., refl. A (se) hrăni. 2. tr. (Fig.) A simți, a avea, a întreține anumite sentimente. [P.i. nutresc. / < lat. nutrire].

NUTRI vb. I. tr., refl. a (se) hrăni. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gând etc. (< lat. nutrire)

A NUTRI ~esc tranz. 1) (ființe, plante) A face să-și mențină existența fizică dând hrană; a susține prin nutriție; a hrăni; a alimenta. 2) fig. (idei, sentimente, gânduri) A cultiva cu perseverență în sinea sa, neexteriorizând. /<lat. nutrire

nutrì v. a hrăni. [Lat. NUTRIRE].

* nutrésc v. tr. (lat. nŭtrire, cl. nû-; it. nu-, pv. noirir, fr. nourrir, sp. nodrir). Hrănesc, daŭ mîncare. Fig. Întrețin, alimentez: a nutri poporu cu palavre.

nutrire (desp. nu-tri-) s. f., g.-d. art. nutririi; pl. nutriri

nutrire (rar) (nu-tri-) s. f., g.-d. art. nutririi; pl. nutriri

nutrire s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. nutririi; pl. nutriri

nutri (a ~) (desp. nu-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutresc, 3 sg. nutrește; imperf. 1 nutream; conj. prez. 1 sg. să nutresc, 3 să nutrească

nutri (a ~) (nu-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutresc, imperf. 3 sg. nutrea; conj. prez. 3 să nutrească

nutri vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutresc, imperf. 3 sg. nutrea.; conj. prez. 3 sg. și pl. nutrească

NUTRIRE s. v. alimentație.

NUTRIRE s. alimentare, alimentație, hrănire, mîncare, mîncat, nutriție. (În timpul ~.)

NUTRI vb. 1. v. mânca. 2. v. avea.

NUTRI vb. 1. a (se) alimenta, a (se) hrăni, a mînca. (Se ~ consistent.) 2. a avea, a purta. (~ cele mai bune sentimente pentru...)

NUTRIRE s. f. Acțiunea de a (se) nutri și rezultatul ei; nutrit¹, (învechit) nutritură. cf. aristia, plut., pontbriant, d., lm, ddrf, alexi, w. ♦ (Învechit) Hrană. cf. aristia, plut. – pl.: nutriri. – v. nutri.

NUTRI vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) hrăni, a (se) alimenta. cf. budai-deleanu, lex. Nutriți, vă creșteți puii. heliade, o. i, 361. Ele se nătresc mai mult cu provizii de plînte, cu poame, fructuri. J. cihac, i. n. 18/11, cf. negu-lici, stamati, d. Ființe, lighioane... Ș-au găsit mormîntul În marea adîncime și monștri au nutrit? alexandrescu, m. 178. Nu-și iau de mîncare și se nutresc cu prune, mere și pere. DELAVRANCEA, 0. II, 115, cf. MARIAN, CH. 52. Se nutrește... foarte rău, de obicei cu bucate reci și uscate. ygrec, m. n. 151. [Cerbul] se nutrește cu iarbă verde, muguri de arbori verzi, ghindă, cereale. stoica, vin. 83, cf. 72, 115. Vaca asta... va trebui nutrită pînă în primăvară. camil petrescu, o. i, 42. Șoimul călător... se nutrește numai cu păsări zburătoare. linția, p. ii, 133. Cosacul se nutrește cu mici vietăți de pe fund. c. antonescu, p. 115, cf. 53. Au suflat minte răzvrătitoare de-a lor în mursa tuturor poamelor și a săminților din cari se nutrea oamenii. sbiera, p. 306. Pribegea copila... nutrindu-se cu zmeură, mure, alune. reteganul, p. v, 18. ♦ Tranz. A întreține cu mîncare, a procura hrană sau alte mijloace de existență. Această lavră nutrește la o mie cinci sute monahi. negruzzi, s. i, 214. Fata cea mai mare nutrea curtea cu o pîne, iar cea mai mijlocie o îmbrăca cu un fus de tort. reteganul, p. ii, 14, cf. 26. 2. tranz. fig. (Cu privire la idei, sentimente etc.) A întreține, a cultiva; a avea, a purta. Înturnatu-te-ai în țară S-o nutrești, melancolie? asachi, s. l. i, 122. Postelnicul Andronache mi-a descoperit amorul ce de mult timp nutrește pentru fiica ta. filimon, o. i, 112. Ceea ce nutrește amorul este modestia. f (1897), 256. S-au aflat... bărbați carii pururea au nutrit în sufletul său germinii vieții proprie naționale. sbiera, f. s. 352. Cred că nutrea această speranță. stancu, r. a. iv, 309. Anton Pann trebuie că nutrea claselor stăpînitoare o ostilitate fățișă. v. rom. noiembrie 1954, 142. Nu mai nutreau nădejdea că le va asculta. pas, z. iii, 161. Matei nutrea maestrului său un respect vecin cu evlavia. galan, b. ii, 97, cf. 172. Bună parte din tineret a nutrit un singur gînd: să facă filme. contemp. 1956, nr. 519, 4/6. Ce gînduri ascunse nutrește? baranga, r. f. 52, cf. id. i. 209. Nutrea o teamă nefirească și nejustificată față de poliție. t. popovici, s. 253. Legitima admirație și prețuire pe care scriitorii noștri o nutresc față de permanenta înnoire a realității noastre economice și culturale. s ianuarie 1962, 9. Începură a povesti mai de una, mai de alta, pînă cînd își descoperiră unul altuia dragostea ce o nutreau. bota, p. 100. – prez. ind.: nutresc. – Și: (învechit și popular) nătri, notri (budai-deleanu, lex.) vb. IV. – Din lat. nutrire.