opțiuni
2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

nutrice sf [At: VASICI, M. II, 76/18 / Pl: ? / E: lat nutrix, -cis] (Ltî) Doică.

nutrica vt [At: LM / Pzi: nutric / E: lat nutricare] 1 (Rar) A alăpta. 2 (Reg) A cheltui bani, câștiguri etc. pentru hrană.

Arhaisme și regionalisme

nutrice s.f. (înv.) doică, bonă, nursă, dădacă.

nutrica, nutric, vb. I (înv.) 1. a alăpta, a hrăni. 2. (reg.) a cheltui bani pentru hrană.

Tezaur

NUTRICA vb. I. Tranz. 1. (Rar) A alăpta; a hrăni. Scroafele nutrică bine și cîte opt purcei. LM. 2. (Regional; complementul indică bani, cîștiguri) A cheltui pentru hrană. Banii împrumutați i-a nutricat toți, adecă i-a mîncat, i-a folosit pe nutremînt. com. din zagra-năsăud. – prez. ind.: nutric. – Din lat. nutricare.

NUTRlCE s. f. (Latinism învechit) Doică. O nutrice (doică)... poate astfeliu învenina pruncul. vasici, m. ii, 76/18, cf. negulici, ARISTIA, PLUT., PROT.-POP., n. D.; BARCIANU, v., LM, GHEȚIE, R. m., ALEXI, W. – pl.: ? – Din lat. nutrix, -cis.

Intrare: nutrice
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nutrice
  • nutricea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nutrice
  • nutricei
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: nutrica
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nutrica
  • nutricare
  • nutricat
  • nutricatu‑
  • nutricând
  • nutricându‑
 singular plural
  • nutrică
  • nutricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nutric
 (să)
  • nutric
  • nutricam
  • nutricai
  • nutricasem
a II-a (tu)
  • nutrici
 (să)
  • nutrici
  • nutricai
  • nutricași
  • nutricaseși
a III-a (el, ea)
  • nutrică
 (să)
  • nutrice
  • nutrica
  • nutrică
  • nutricase
plural I (noi)
  • nutricăm
 (să)
  • nutricăm
  • nutricam
  • nutricarăm
  • nutricaserăm
  • nutricasem
a II-a (voi)
  • nutricați
 (să)
  • nutricați
  • nutricați
  • nutricarăți
  • nutricaserăți
  • nutricaseți
a III-a (ei, ele)
  • nutrică
 (să)
  • nutrice
  • nutricau
  • nutricară
  • nutricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)