nurcă sf [At: (a. 1786) IORGA, S. D. VI, 109 / V: nioar~, niur~, noar~, nor~ / Pl: ~rci / E: pn nurka, ucr нурка] 1 Specie de mamifer patruped carnivor semiacvatic din familia mustelidelor, asemănătoare cu vidra, cu dihorul și jderul, cu botul ascuțit și cu degetele picioarelor unite între ele prin membrane înotătoare, a cărui blană cu părul des, mătăsos, de culoare cenușie-gălbuie sau cafenie cu reflexe albastre este foarte căutată Si: (rar) dihor de apă lutreolă, lutră, noriță (Mustella lutreola). 2 Blană de nurcă (1).

NURCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer din familia jderului, care trăiește în apropierea apelor curgătoare și a cărui blană, de culoare cafenie-roșcată, este foarte prețuită (Mustela lutreola). Prepara și unele din animalele bălții, mai ales vidre și nurci. SADOVEANU, Î. A. 200. ♦ Blana prelucrată a animalului descris mai sus. Mi-o făgăduit rochie de nurcă. ALECSANDRI, T. 1153. Pre Movil-a îmbrăcat C-un contuș frumos de nurcă, Și Ștefan în mîni i-a dat Buzduganul armășiei. NEGRUZZI, S. I 133.

NURCĂ ~ci f. 1) Mamifer carnivor semiacvatic, de talie mică, cu corpul alungit, mlădios, cu botul ascuțit, având membre scurte, prevăzute cu membrane interdigitale și cu blană deasă, cafenie sau albă, foarte prețioasă. 2) Blana acestui animal. [G.-D. nurcii] /<pol., ucr. nurka

nurcă f. V. norcă: o blană nurcă AL.

núrcă V. norcă.

nioarcă sf vz nurcă

niurcă sf vz nurcă

noarcă sf vz nurcă

norcă sf vz nurcă

norcă f. Zool. vidră. [Rus. NORKA].

nórcă și núrcă f., pl. ĭ (rus. nórka, vidră mică, sîrn. norac, rut. núrecĭ, nurcĭ, scufundător; pol. nurek, -rka, d. vsl. nyrati, a se scufunda; ung. nérc, nyerc, germ. nerz, nörz; ngr. núrka, dihor. V. ponor). Un fel de vidră (mustéla lutréola). Blana eĭ.

nurcă s. f., g.-d. art. nurcii; pl. nurci

nurcă s. f., g.-d. art. nurcii; pl. nurci

nurcă s. f., g.-d. art. nurcii; pl. nurci

nurcă, gen. nurcii

nurcă, -ci.

NURCĂ s. (ZOOL.; Lutreola lutreola) lutră, (rar) lutreolă, noriță, dihor de apă.

NURCĂ s. (ZOOL.; Lutreola lutreola) lutră, (rar) lutreolă, noriță, dihor de apă.

nurcă (nurci), s. f. – Nutrie (Mustela lutreola). – Var. norcă. Pol., bg. nurka, rus. norka (Cihac, II, 217; Tiktin; Conev 56), cf. ngr. νοῦρϰα (Meyer, Neugr. St., II, 47).

norcă, norci, s.f. (reg.) vidră, nurcă.

trompă de elefant și coaie de nurcă expr. (vulg., glum.) meniu sofisticat.