nuntit¹ sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nunti] (Rar) 1-3 Nuntă (1-3).

nuntit², ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 294 / Pl: ~iți, ~e / E: nunti] (Îvp) 1-2 Care a făcut nuntă (1-2). 3 (Pex) Căsătorit.

NUNTIT l. adj. 1 p. NUNTI ¶ 2 Căsătorit: trăiră în pace și veselie perechea ~ă (ISP.). II. sbst. Nuntire.

NUNTIT, -Ă, nuntiți, -te, adj. (Rar) Care este căsătorit, care a făcut nunta. Trăiră în pace și în veselie perechea nuntită. ISPIRESCU, L. 294.

nuntit a. acțiunea de a nunti și rezultatul ei: în ajunul zilei de nuntit.

nunta v vz nunti^[1] modificată

nunti [At: (cca 1662-1730) MAG. IST. III, 39/15 / V: (îrg) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nuntă] 1-6 vtir (Pop) A (se) căsători (religios). 7-9 vtir (Pop) A petrece la nuntă (2). 10 vi (Reg) A se pregăti de nuntă (1). 11 vi (Olt) A se tocmi prea mult. 12-14 vitr (Rar; d. animale) A (se) împerechea. corectat(ă)

NUNTI (-tesc) vb. intr. A serba nunta, a petrece la nuntă: așa a nuntit biata babă (SB.); Și patruzeci de zile’ntregi Au tot nuntit (COȘB.).

NUNTA vb. I v. nunti.

NUNTI, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC, P. I 58. – Variantă: (regional) nunta (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.

A NUNTI ~esc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă

nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.

nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.

nuntit (rar) s. n.

nuntit (rar) s. n.

nuntit s. n.

nuntit adj. m., pl. nuntiți; f. sg. nuntită, pl. nuntite

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, 3 sg. nuntește; imperf. 1 nunteam; conj. prez. 1 sg. să nuntesc, 3 să nuntească

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 să nuntească

nunti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 sg. și pl. nuntească

NUNTIT s. v. căsătorie, cununie, nuntă.

nuntit s. v. CĂSĂTORIE. CUNUNIE. NUNTĂ.

NUNTI vb. v. căsători, cununa.

nunti vb. v. CĂSĂTORI. CUNUNA.

nunti, nuntesc, vb. IV (pop.) 1. a face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa; a se pregăti de nuntă. 2. a se tocmi prea mult, a se târgui. 3. (despre animale) a se împerechea.

NUNTIT¹ s.n. (Rar) Nuntire. cf. ddrf, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. – pl.: nuntituri. – v. nunti.

NUNTIT², -Ă adj. Care a făcut nunta (1), care este căsătorit. Trăiră în pace și în veselie perechea nuntită. ispirescu, l. 294. – pl.: nuntiți, -te. – v. nunti.

NUNTI vb. IV. 1. Tranz, intranz. și refl. recipr. (Popular) A face nuntă (1), a (se) căsători (religios); p. ext. a petrece la nuntă. Să vie în țară să nuntească feciorul Radului Vodă (cca 1662-1730). mag. ist. iii, 39/15, cf. dosoftei, v. s. octombrie 82^r/3, noiembrie 108^v/1. Mihai Vodă... au mărsu asupra Irimiii Vodă, care să află la Trotuș, nuntind, nepurtînd grijă așea în grabă să-i fie oaspe Mihai Vodă. n. costin, l. 594 cf. 435. Și boierimea a doo țări nuntiră 3 săptămîni. neculce, l. 120, cf. 69. Cnimon dănțuiaște, nunteaște, iar Teoghen umblă rătăcit. aethiopica, 7^r/4. Și de ee să nu o nuntesc? kotzebue, u. 8^v/3. Din pricina lui nu-i să nuntiți azi. pr. dram. 382. Acolo trebuie să mergem, să nuntim sau să războim. gane, n. i, 12. Patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. coșbuc, b. 22, cf. 18, id. p. i, 55, 285, marian, nu. 210. Călina ce nuntise c-un tînăr, cît un prinț, Călina, mîndra floare, întoarsă-i la părinți. păun-pincio, p. 79. Se adună din nou, de astă dată însă numai neamurile mai de aproape și se nuntesc ziua întreagă. păcală, m. r. 178. Rîvnește-a se nunti. murnu, o. 10, cf. klopștock, f. 286. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. sadoveanu, d. p. 62. L-am nuntit acum două săptămîni. stancu, r. a. i,. 82. Sîmbătă-l Logodea, Duminică-l Și nuntea, teodorescu, p. p. 616, cf. 531, 617, Mat. folk. 94, 362, mateescu, b. 97, a v 18, vi 26. ◊ Intranz. (Construit cu complement intern) Nuntă să nuntească, Legea să-mplinească. teodorescu, p. p. 652, cf. 91. Nunta, taică, ni-aș nunti, Pe tine.te-aș pomeni, graiul, i, 73. Lasă nunta să nuntească Și vin la neică afar ! păsculescu, l. p. 168, cf. 175, 178. ◊ (În context figurat) Cuconițele din Pind... s-au nuntat Ș-au toane. i. văcărescul, p. 351/15. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. goga, c. p. 84. ♦ Intranz. (Regional) A se pregăti de nuntă (1) (Drăgușeni-Pașcani). a vi 26. ♦ Intranz. (Prin nord-estul Olt.) A se tocmi prea mult, a se tîrgui. cf. MAT. DIALECT. I, 232. 2. intranz. și relf. recipr. (Rar; despre animale) A se împerechea. cf. heliade, o. i, 358. Miliardele de gîze își scîrțîiau elitrele, căutîndu-se și nuntind în ierburi. sadoveanu, m. c. 94, cf. alr ii 4 959/228. – prez. ind.: nuntesc. – Și: (învechit și regional) nunta vb. I. scl 1963, 28. – v. nuntă.