3 definiții pentru nuntariu
Explicative DEX
nuntariu, ~ie [At: LM / Pl: ~ii / E: nuntă + -ariu] (Nob) 1 a Nupțial (1). 2 sm Nuntaș (1).
Arhaisme și regionalisme
nuntariu, nuntarie, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) nupțial. 2. (s.m.) nuntaș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NUNTARIU, -IE adj., s. m. (Neobișnuit) 1. adj. Nupțial. cf. lm. 2. s. m. Nuntaș. Toți nuntarii mînca și beau în sănătatea mirelui și miresei. lm. – pl. : nuntari. – Nuntă + suf. -ariu.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Delia05
- acțiuni
Intrare: nuntariu
nuntariu adjectiv
| adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)