NUNCUPATÍV, -Ă adj. (Jur.; despre testamente) Dictat de testator potrivit formelor legale. [< fr. nuncupatif, cf. lat. nuncupare – a chema].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NUNCUPATÍV, -Ă adj. (despre testamente) dictat de testator potrivit formelor legale. (< fr. nuncupatif, lat. nuncupativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nuncupatív adj. m., pl. nuncupatívi; f. sg. nuncupatívă, pl. nuncupatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink