NUNCUPÁȚIE s.f. (Jur.) Declarație solemnă făcută într-un act. [Gen. -iei, var. nuncupațiune s.f. / cf. lat. nuncupatio, fr. nuncupation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NUNCUPÁȚIE s. f. (jur.) declarație solemnă și verbală prin care testatorul confirmă că dispozițiile din testamentul scris exprimă voința sa. (< fr. nuncupation, lat. nuncupatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nuncupațíe s. f. art. nuncupațía, g.-d. art. nuncupațíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink