NÚNȚIU, nunții, s. m. Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, asimilat ca rang ambasadorilor. [Var.: núnciu s. m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

NÚNȚIU ~i m. Reprezentant diplomatic al papei de la Roma într-o țară străină. /<it. nunzio, lat. nuntius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. nunciu - LauraGellner

NÚNȚIU s.m. Prelat-ambasador al papei într-o țară străină. [Pron. -țiu, var. nunciu s.m. / cf. germ. Nuntius, it. nunzio < lat. nuntius – mesager].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NÚNȚIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină. (< it. nunzio, lat. nuntius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NÚNȚIU s. (POL.) legat. (~ al papei într-un stat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. nunciu - LauraGellner

núnțiu s. m. [-țiu pron. -țiu], art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (sil. -ți-ii)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. nunciu - LauraGellner