16 definiții pentru nun

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUN, -Ă, nuni, -e, s. m. și f. (Pop.) Nume dat, în ziua căsătoriei, fiecăreia dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă și care sunt solicitate să îndeplinească obligațiile cerute de ritualul creștin; (la pl.) bărbatul și femeia care îndeplinesc aceste forme; naș. – Lat. nonnus.

nun, ~ă [At: CORESI, TETR. 186 / Pl: ~i, ~e / E: ml nonnus] 1 smf Fiecare dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă și care sunt solicitate să îndeplinească obligațiile cerute de ritualul creștin Si: naș2 (18). 2 smp Bărbat și femeie care îndeplinesc acest ritual. 3 sf (Trs; șîs fete de ~e sau, rar, de ~) Fiecare dintre fetele care însoțesc mireasa la cununie și care au anumite atribuții la nuntă Si: (reg) drușcă, nuntășiță.

NUN, -Ă, nuni, -e, s. m. și f. Nume dat, în ziua căsătoriei, fiecăreia dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă și care sunt solicitate să îndeplinească obligațiile cerute de ritualul creștin; (la pl.) bărbatul și femeia care îndeplinesc aceste forme; naș. – Lat. nonnus.

NUN, nuni, s. m. (Adesea urmat de determinarea «mare») Bărbat care, împreună cu o femeie, asistă pe miri la căsătoria religioasă, îndeplinind formele cerute de ritualul bisericesc; naș de cununie; (la pl.) bărbatul și femeia care îndeplinesc aceste forme. A fost nun mare Pipăruș Pătru cu Ileana Cosinzeana. RETEGANUL, P. I 81. Acum un an era nun mare la nunta lui Vișanu dorobanț. GHICA, S. 14. Dați-mi voie să fiu nunul domnișoarei Lina. ALECSANDRI, T. I 300.

NUN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care însoțește mirii în ziua oficierii căsătoriei, având anumite atribuții; nănaș de cununie. ~ mare. /<lat. nonnus

nun, -ă s. (lat. nonnus, nonns, tată adoptiv, mamă adoptivă; it. nonno, nonna, dial. sud nunno, nunna, bunic, bunică, naș, nașă, de unde și ngr. nunós, nuná, nun, nună; alb. nun; fr. nonne [de unde germ. nonne], călugăriță. V. naș). Acela saŭ aceĭa care, la cununie, ține făclia în onoarea celor care se cunună. Naș. V. nenea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NUN s. naș. (A fost ~ la cununia lor.)

NUN s. naș. (A fost ~ la cununia lor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nun (nuni), s. m. – Naș de nuntă. – Mr., megl. nun. Lat. nonnus (Pușcariu 1207; Meyer-Lübke, Mitt. Wien, 5; REW 5817), cf. alb. nun (Philippide, II, 649), ngr. νουνός „naș”, v. sard. nonnu „naș” (Atzori 246), apul. nunnu „naș”, it. nonno „bunic”. Der. din ngr. (Cihac, II, 679; Roesler 573) e mai puțin probabilă. Der. nună, s. f. (nașă de nuntă); nunească, s. f. (dans tipic de nuntă); nunaș, s. m. (Trans., Banat, naș de nuntă); nănaș, s. m. (naș de nuntă), alterare a cuvîntului anterior; naș, s. m. (persoană care cunună sau botează); abreviere a cuvîntului anterior (Pușcariu, 1207; Pușcariu, Donum natalicium Schrijver, Utrech 1929, 432; împotrivă Densusianu, GS, V, 186, dar fără argumente convingătoare); nașe, s. f. (soția nașului; femeie care cunună sau botează); nășească, s. f. (dans); năși, vb. (a fi naș sau nașă); nășit, s. n. (actul de a fi naș(ă)). Naș circulă în Vechiul Regat, restul preferă forma nănaș (ALR, I, 216). – Din rom. provine mag. nanás (Edelspacher 20); rut. nanaško (Candrea, Elemente, 408); bg. nunko (Capidan, Raporturile, 233).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nun, nuni, s.m. – Naș de cununie. Nănaș: „Vine nunu cu nuntașii, / Mirele cu călărașii” (Bilțiu, 1990: 94; Cupșeni). – Lat. nonnus „părinte adoptiv” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. nanás (Edelspacher, cf. DER), ucr. nanaško (Candrea, cf. DER), bg. nunko (Capidan, cf. DER).

nun, -i, s.m. – Naș de cununie. Nănaș: „Vine nunu cu nuntașii, / Mirele cu călărașii” (Bilțiu 1990: 94; Cupșeni). – Lat. nonnus, cf. alb. nun.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NUN (în mitologia egipteană), zeu, personificare a apelor primordiale, supranumit „tatăl zeilor”.

Intrare: nun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nun
  • nunul
  • nunu‑
plural
  • nuni
  • nunii
genitiv-dativ singular
  • nun
  • nunului
plural
  • nuni
  • nunilor
vocativ singular
  • nunule
  • nune
plural
  • nunilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nun, nunisubstantiv masculin
nu, nunesubstantiv feminin

  • 1. popular Nume dat, în ziua căsătoriei, fiecăreia dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă și care sunt solicitate să îndeplinească obligațiile cerute de ritualul creștin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: naș diminutive: nunuț
    • format_quote A fost nun mare Pipăruș Pătru cu Ileana Cosinzeana. RETEGANUL, P. I 81. DLRLC
    • format_quote Acum un an era nun mare la nunta lui Vișanu dorobanț. GHICA, S. 14. DLRLC
    • format_quote Dați-mi voie să fiu nunul domnișoarei Lina. ALECSANDRI, T. I 300. DLRLC
    • format_quote Sprijinind o enormă lumînare pavoazată cu flori și panglici albe, asista în rolul... de nună, în dreapta unui mire. C. PETRESCU, C. V. 177. DLRLC
    • format_quote Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndra lună. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • format_quote Ajungă-te voia bună Pe dumneata, jupîne nune mare, Și pe dumneata, jupîneasă nună mare! TEODORESCU, P. P. 168. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Bărbatul și femeia care îndeplinesc aceste forme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.