4 definiții pentru numinător
Explicative DEX
numinător sm [At: AMFILOHIE, E. 42 / V: nominat~ / Pl: ~i / E: lat nominator, it nominatore] (Mat; înv) Numitor (3).
nominator sm vz numinător[1] corectat(ă)
- În original tipărit greșit: vz nominător — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
numinător, numinători, s.m. (înv.) numitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NUMINĂTOR s.m. (Mat.; învechit) Numitor (3). Cel mai mare să cheamă numinătoriu și să pune pe supt linie. amfilohie, e. 42. De vor fi numinătorii de multe feluri și de deosebite numiri, trebuie să se întoarcă toți întru o numire. id. ib. 65, cf. 46, ursu, t. ș. 244. – pl.: numinători. – Și: nominator s. m. AAT 7r. – Din lat. nominator, it. nominatore.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: numinător
numinător substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
nominator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)