2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

numeni vtr [At: CP 130/6 / Pzi: ~nesc / E: ns cf numen2, promeni] 1-3 (Înv) A numi1 (1, 6-7).

numésc v. tr. (d. nume). Pun nume, daŭ nume. pe aprodu Purice Ștefan cel Mare l-a numit „Movilă”. Arăt cu numele obișnuit: sînt lucrurĭ pe care nu trebuĭe să le numeștĭ. Aleg, instituĭ, pun în vre-o funcțiune saŭ demnitate. a numi pe cineva funcționar, moștenitor. V. refl. Mă cheamă, port numele de, îmĭ zice: liberaliĭ se numeaŭ și „roșĭ”, ĭar conservatoriĭ „albĭ”. – În Olt. Vl. lumesc. Vechĭ numenesc (d. númene, vechĭu pl. d. nume).

Sinonime

NUMENI vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.

numeni vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.

Tezaur

NUMENI vb. IV. tranz. (Învechit) A numi1 (1). (refl. pas.) Pentru noi creștinii, de unde ne-am numenit de ne chemăm creștini. ap. cp 130/6. Acel ep[i]scop carele se-au numenit ep[i]scop de curați. id. ib. 394/7. – prez. ind.: numenesc. – Etimologia necunoscută. cf. numen2, pomeni.

Intrare: numenit
numenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numenit
  • numenitul
  • numenitu‑
  • numeni
  • numenita
plural
  • numeniți
  • numeniții
  • numenite
  • numenitele
genitiv-dativ singular
  • numenit
  • numenitului
  • numenite
  • numenitei
plural
  • numeniți
  • numeniților
  • numenite
  • numenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: numeni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • numeni
  • numenire
  • numenit
  • numenitu‑
  • numenind
  • numenindu‑
singular plural
  • numenește
  • numeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • numenesc
(să)
  • numenesc
  • numeneam
  • numenii
  • numenisem
a II-a (tu)
  • numenești
(să)
  • numenești
  • numeneai
  • numeniși
  • numeniseși
a III-a (el, ea)
  • numenește
(să)
  • numenească
  • numenea
  • numeni
  • numenise
plural I (noi)
  • numenim
(să)
  • numenim
  • numeneam
  • numenirăm
  • numeniserăm
  • numenisem
a II-a (voi)
  • numeniți
(să)
  • numeniți
  • numeneați
  • numenirăți
  • numeniserăți
  • numeniseți
a III-a (ei, ele)
  • numenesc
(să)
  • numenească
  • numeneau
  • numeni
  • numeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)