2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
numeni vtr [At: CP 130/6 / Pzi: ~nesc / E: ns cf numen2, promeni] 1-3 (Înv) A numi1 (1, 6-7).
numésc v. tr. (d. nume). Pun nume, daŭ nume. pe aprodu Purice Ștefan cel Mare l-a numit „Movilă”. Arăt cu numele obișnuit: sînt lucrurĭ pe care nu trebuĭe să le numeștĭ. Aleg, instituĭ, pun în vre-o funcțiune saŭ demnitate. a numi pe cineva funcționar, moștenitor. V. refl. Mă cheamă, port numele de, îmĭ zice: liberaliĭ se numeaŭ și „roșĭ”, ĭar conservatoriĭ „albĭ”. – În Olt. Vl. lumesc. Vechĭ numenesc (d. númene, vechĭu pl. d. nume).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
NUMENI vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
numeni vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
NUMENI vb. IV. tranz. (Învechit) A numi1 (1). (refl. pas.) Pentru noi creștinii, de unde ne-am numenit de ne chemăm creștini. ap. cp 130/6. Acel ep[i]scop carele se-au numenit ep[i]scop de curați. id. ib. 394/7. – prez. ind.: numenesc. – Etimologia necunoscută. cf. numen2, pomeni.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Delia05
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||