numărare² sf vz lumânare

numărare¹ sf [At: AMFILOHIE, E. 5 / Pl: ~rări / E: număra] 1 Determinare a numărului de unități dintr-un șir, dintr-o serie etc. Si: numărat¹ (1), numărătoare (1), (îvp) numărătură (1), numerație (1). 2 Determinare a numărului de elemente dintr-o mulțime Si: numărat¹ (2), numărătoare (2), (îvp) numărătură (2). 3 Verificare a numărului unui șir de obiecte Si: numărat¹ (3). 4 (Înv; pex) Calcul. 5 Punere a unor numere în ordine crescătoare sau descrescătoare Si: numărat¹ (5). 6 (Înv) Enumerare. 7 Înglobare într-un număr de... Si: numărat¹ (7). 8 (Reg; îe) Nu-i vreme de ~ Nu este vreme de pierdut. 9 (Îvp) Oferire cuiva a ceva, numărând Si: numărat¹ (9). 10-11 (Rar) Plată (în bani) Si: numărat¹ (10-11). 12 Aplicare a unei serii de lovituri Si: numărat¹ (12). 13 Înglobare a unui număr de... Si: numărat¹(13). 14 Dispunere de un număr de... Si: numărat¹ (14). 15 Considerare în aceeași categorie cu... Si: numărat¹ (15).

NUMĂRARE, numărări, s. f. Acțiunea de a număra. Numărarea banilor.

LUMÂNARE, lumânări, s. f. 1. Obiect în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. ◊ Loc. adv. și adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânării. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). 2. (Înv.) Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egală cu o candelă. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.;p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mânăncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. Tranz. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. Până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. Tranz. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. Tranz. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. 5. Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

anumăra vt vz număra

anumărare^[1] sf vz numărare

lumănare sf vz lumânare

lumăra v vz număra

lumânare sf [At: COD. VOR.² 15/15 / V: (înv) ~min~, număn~, număra~ / Pl: ~nări / E: ml luminaria] 1 Obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară, stearină etc., având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină Cf faclă (1), făclie (1), lumină (34). 2 (Pex) Orice obiect care servește la luminat. 3 (Îf lumenare) Candelă. 4-5 (Îljv) (Drept) ca ~a (Care este) foarte drept. 6 (Pop; îlav) Pe la aprinsul ~nărilor Pe înserate. 7 (Pop; îe) A muri (sau a se stinge) fără ~ A muri pe neașteptate. 8 (Îlav) La ~ La lumina lumânării (1). 9 (Pop; îe) A ține (cuiva) ~a A veghea pe cineva în momentul morții ținându-i lumânarea (1) aprinsă. 10 (Reg; îe) A lua mucul ~nării A lua puțin din ceva. 11 (Reg; îe) A mânca mucul ~nării A fi în mare pericol. 12 (Pop; îe) A-și mânca ~a cu feștilă cu tot A-și pierde onoarea. 13 (Pop; îe) A căuta (pe cineva sau ceva) cu ~a A căuta pe cineva sau ceva cu multă insistență. 14-15 (Pfm; îe) A căuta ceartă (sau bătaie) cu ~a A căuta (ceartă sau) bătaie cu orice preț. 16 (Înv; îs) ~ de vânt Faclă (1). 17 (Thl; îs) ~a lui Jablonchoff Dispozitiv făcut cu scopul ca lumina arcului electric să se păstreze constantă. 18 Lumină (1) produsă de lumânare (1) sau de făclie (1). 19 (Reg; șîs ~a puțului sau ~a fântânii) Prăjină de la fântâna cu cumpănă de care se atârnă ciutura și care intră în fântână cu găleata Si: (reg) lumânărică (5). 20 (Reg) Parte a coșului de la leasa de pescuit. 21 (Reg) Parte a rotilei de la plug. 22 (Înv) Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egală cu o candelă. 23 Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung și dens Si: coada-boului, coada-lupului, coada-vacii, corovatic, lipan, lumânărica-domnului, lumânărică (8), luminăriță, pur (Verbascum phlomoides). 24 (Îs) ~ de gaz Lampă care luminează prin arderea gazului. 25 (Reg; îs) ~ de gheață Țurțuri de gheață. 26 (Pop; îe) A umbla cu ~a (după)... A insista mult într-o acțiune. 27-28 (Pfm; îe) A-i sufla (cuiva) în ~ (A pricinui sau) a dori cuiva moartea. 29 (Pop; îe) A se arde ca musca la ~ A se înșela. 30 (Pop; îe) A fi cu ~a în mână A se afla în pragul morții. 31 (Rar; îe) A arde (pe cineva) ~a la deget A fi constrâns de împrejurări. 32 (Reg; lpl; d. copii) Secreție produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. corectat(ă)

luminare¹ sf vz lumânare

numănare sf vz lumânare

număra¹ [At: PSALT. HUR. 17^v/6 / V: (reg) ~mera, an~, lu~ / Pzi: număr / E: ml numerare] 1 vt A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc. 2 vt A determina numărul de elemente dintr-o mulțime. 3 vt A verifica numărul unui șir de obiecte. 4 vt (Îvp; pex) A calcula. 5 vt (Îe) A (putea) ~ (ceva) pe degete (sau pe o mână) Se spune pentru a arăta că e vorba de un număr foarte mic de obiecte sau de ființe. 6 vt (Îe) A ~ (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) A ține cuiva socoteală de cât mănâncă. 7 vt (Îae) A da cuiva mâncare cu zgârcenie, cu părere de rău. 8-9 vt (Îe) (A fi) slab (sau, irn, gras) de-i numeri coastele A fi foarte slab. 10 vt (Rar; îe) A ~ pașii cuiva A supraveghea pe cineva de aproape. 11 vt (Îe) A ~ pietrele (sau pavelele) A umbla fără treabă, fără rost. 12 vt A pune numerele¹ (1) la rând în ordinea lor crescătoare sau descrescătoare. 13 vt (Fam; îe) Până numeri (la) trei Într-o clipă. 14 vt (Îvp) A da ceva cu număr, socotind. 15-16 vt (Îvp; pex) A plăti (în bani). 17 vt (Îvp) A aplica o serie de lovituri. 18 vt (Înv) A enumera. 19 vt A îngloba un număr¹ (1) de... 20-21 vt (Pex) A dispune de un (mare) număr¹ (1) de... 22 vt (Îe) A nu ~ zile multe sau (rar) a ~ puțin A mai avea puțin de trăit. 23 vt (Îae) A trăi puțin. 24 vr A fi în număr¹ (1) de... Si: a se cifra. 25 vi (Reg) A conta. 26 vi (Reg) A valora. 27 vt (Înv) A crede. 28 vt A socoti printre... 29 vt A cuprinde în numărul¹ (1). 30-31 vtr (Udp „printre”) A (se) considera în aceeași categorie cu... Si: a (se) include.

număra² vt [At: COD. VOR. 56/23 / Pzi: număr / E: ml nominare] 1 (Îvp) A numi¹ (1). 2 (Înv) A citi.

numera v vz număra¹

COADĂ (pl. -de și cozi) sf. 1 Prelungirea din partea dinapoi a corpului animalelor ce ține de șira spinării și cu care aceasta se termină (🖼 1310); Ⓕ: a da din ~, a se gudura, a se linguși ; (P): minciuna cu ~ (ISP.), minciună mare, sfruntată; cu coada între picioare, rușinat, umilit; a scăpa scurt de ~, a scăpa teafăr, fără multă vătămare; 👉 CÎINE ; d’aia n’are ursul ~, de- aceea se ’ntîmplă așa, nu e de mirare atunci că iese rău; get-beget coada vacii, neaoș; a-și băga coada undeva, a se amesteca unde nu-i e treaba; și-a băgat dracul coada între ei, i-a învrăjbit diavolul; a trage pe dracul de ~, a duce un traiu plin de lipsuri, de neajunsuri ¶ 2 🐦 Penele mai lungi deasupra șezutului, la păsări; (P) F: a prins prepelița de ~, s’a îmbătat ¶ 3 🐟 Partea mai subțiată de la capătul de jos al corpului peștilor sau șerpilor: cu doi pești în oală și cu coadele afară, nu se poate (ZNN.); a sărit parc’ar fi călcat pe ~ de șarpe (DLVR.); de aci, Ⓕ: a călca pe cineva pe ~, a-l atinge unde-l doare, a-l vătăma rău cu vorba ¶ 4 🔧 ~-de-rîndunică, cep de formă specială făcut de tîmpIar sau de dulgher, spre a-l vîrî într’o scobitură, cînd vrea să îmbine două bucăți de lemn (🖼 1311) ¶ 5 Părul dinapoia capului, împletit și înnodat cu panglici. ce atîrnă pe spate sau se înfășoară pe creștetul capului (🖼 1312): părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate (EMIN.); de cînd Nemții (sau Muscalii) cu ~, din vremea de de-mult (locuțiune rămasă din timpul ocupațiunii Olteniei, cînd Austriacii purtau coade) (🖼 1313) ¶ 6 🔧 Mînerul sau partea de care se apucă cu mîna (la diferite unelte): coada securii, toporului, lingurii, tigăii, etc.; (P): cu lingura îți dă dulceață și cu coada-ți scoate ochii (PANN); 👉 TOPOR ¶ 7 🌿 Partea unui vegetal de care se leagă frunza, floarea sau fructul: ~ de cireașă; ~ de trandafir ¶ 8 💫 Urmă luminoasă ce însoțește corpul unei comete: s’au arătat o stea pe cer cu ~, de s’au văzut multe zile (NEC.) ¶ 9 👕 Partea dinapoi a unei rochii, a unei mantii, ce se tîrăște pe pămînt: temîndu-se să nu calce pe coadele rochiei lor (NEGR.) ¶ 10 👕 Pulpană a fracului: purtau... frac cafeniu deschis cu coadele lungi pînă la glezne (I.-GH.) ¶ 11 ⛹ Fășia de hîrtie sau de cîrpă atîrnată la partea de jos a unui zmeu: Un zmeu cu ~ lungă și cu sbîrnăitoare (DON.) ¶ 12 🚝 Partea dindărăt a unui tren, capătul opus locomotivei : am găsit din norocire un vagon de clasa a doua la coada trenului (CAR.) ¶ 13 Partea dindărăt a unei trăsuri boierești, unde stă feciorul ¶ 14 Capătul sau partea de jos, dinapoi sau din urmă, în opoz. cu „frunte”: coada mesei; coada oștii; a sta în ~; vorb. de persoane, cel ce ocupă rangul din urmă: a ajuns coada cap; mai bine cap la sat decît ~ Ia oraș; mai bine fruntea cozii decît coada frunții ¶ 15 🫀 Extremitatea, unghiul din afară la fie-care ochiu; a se uita, a trage cu coada ochiului, a privi pe furiș ¶ 16 Sfîrșit: coada veacului, cei din urmă ani ai veacului ¶ 17 pl. Rămășițe de lepădat; ceea ce cade de la grînele vînturate sau trecute prin ciur, pleavă ¶ 18 🌿 În legătură cu un alt nume, în spec, de animal, formează o mulțime de numiri de plante: COADA-BOULUI = LUMÎNARE; - COADA-CALULUI¹, plantă acuatică care poartă flori mici și verzi afară din apă (Hippuris vulgaris) (🖼 1314); -COADA-CALULUI² = BARBA-URSULUI¹; - COADA-COCOȘULUI, plantă ierboasă, cu flori albe ce atîrnă în jos, întrebuințată de popor ca leac contra podagrei; numită și „cerceluși”, „clopotele”, „cocoș”, „iarbă-de-dureri” sau „pecetea- lui-Solomon” (Polygonatum officinale, pol. mul- tiflorum) (🖼 1315); -COADĂ-DE-GĂINĂ = ROCOINĂ 1; -COADA-IEPEI = BARBA-URSULUI¹; – COADA-LEULUI = TALPA-GÎȘTEI¹; – COADA-LUPULUI¹ = LUMÎNARE; – COADA-LUPULUI² = LUMÎNĂRICĂ; – COADA-MIELULUI¹, plantă cu frunze lucitoare și flori violete (Verbascum phoeniceum) (🖼 1316); – COADA-MIELULUI² mică plantă ierboasă, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori de un albastru-deschis, cu vinișoare mai întunecate (Veronica prostrata) (🖼 1317); – COADA-MIELULUI³ = LUMÎNARE 2 ; -COADA-MÎNZULUI¹ = BARBA-URSULUI¹; -COADA- MÎNZULUl² = COADA-CALULUI¹; – COADA-MÎȚEI¹, plantă ierboasă cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule albe (Chaiturus marrubiastrum) (🖼 1318); -COADA-MÎȚEI² = PAPANAȘI 2; - COADA- MÎȚEI-DE-BALTĂ, nume dat unor mușchi de coloare albă-gălbuie, ce cresc prin locurile umede, unde contribue, în mare parte, la formarea combustilului numit turbă (Sphagnum cymbifolium);-COADA-PRICULICILOR = BARBA-POPEI: - COADA-RACULUI, plantă ierboasă, cu flori mari, frumoase, de coloare galbenă (Potentilla anserina) (🖼 1319); – COADA-ȘOARECELUI , COADA-ȘORICELULUI, COADA-HÎRȚULUI (Băn. „sorocină”), plantă ierboasă, cu flori albe dispuse în capitule, întrebuințată de popor ca leac contra tusei sau pentru curățirea sîngelui (Achillea millefolium) (🖼 1320); -COADA-VACII¹, plantă țepoasă, cu flori albe, ce crește pe lîngă drumuri (Echium altissimum); -COADA-VACII², plantă ierboasă, cu flori violete; numită și „jale” (Salvia silvestris) (🖼 1321); -COADA-VACII³ = BĂTRÎNIȘ; – COADA-VACII⁴ = LUMÎNARE 2 ;-COADA-VACII⁵ – LUMÎNĂRICĂ 2; -COADA-VULPII, plantă ierboasă, cu flori verzi, ce crește prin livezi și finețe; numită și „codină” (Alopecurus pratensis) (🖼 1323); -COADA-ZMEULUI, plantă ierboasă, veninoasă, cu tulpina tîrîtoare, care face niște bobițe roșii (Calla palustris) (🖼 1322); - CINCI-COADE – CĂLDĂRUȘĂ 3 ¶ 19 🐦 COADĂ-ROȘIE = CODROȘ ¶ 20 Băn. 🐦 COADĂ-FĂLOASĂ = CODOBATURĂ [lat. coda].

COROVATIC sm. 🌿 1 = LUMÎNARE 2 ¶ 2 LUMÎNĂRICĂ 2 [comp. rus. korovatikŭ „angelică” și „un fel de ciupercă”, korovnikŭ „corovatic”, rut. korovjak „lumînărică” < korova „vacă”; această plantă e numită la noi și „coada-vacii”].

NUMĂRA (-ăr) vb. tr. 1 A socoti unitățile dintr’o cantitate, o socoti cîți inși, cîte lucruri se află într’o mulțime: ~ elevii, stelele de pe cer; ~ bani; ~ pe degete 👉 DEGET1 ¶ 2 A socoti printre alții, a pune în același număr, în același rînd cu alții: îl număra printre prietenii lui [lat. numĕrare].

LUMÂNARE, lumânări, s. f. 1. Obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. ◊ Loc. adv. și adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânării. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). 2. (Înv.) Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candelă. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

LUMÎNARE, lumînări, s. f. 1. Obiect în formă de cilindru subțire, făcut din ceară, stearină, seu sau altă materie grasă solidă și avînd la mijloc un fitil de bumbac care, aprins, arde cu flacără, producînd lumină. Pe masa din mijlocul odăii ardea o lumînare de seu, într-un sfeșnic de lut, smălțuit cu verde. BUJOR, S. 35. Cînd s-a-nnoptat bine, au aprins lumînările. CARAGIALE, P. 125. Ivan atunci... aprinde lumînarea și începe a căuta prin casă. CREANGĂ, P. 302. Cînd cu gene ostenite sara suflu-n lumînare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. EMINESCU, O. I 130. ◊ (Mil.) Lumînare fumigenă v. fumigen. ◊ Expr. (Drept) ca lumînarea = foarte drept. Sta... drept ca lumînarea și le privea cu băgare de seamă. CREANGĂ, P. 271. Pe la aprinsul lumînărilor v. aprins¹. Să-l pici (sau să-l fi picat) cu lumînarea (sau cu ceară) v. pica. A căuta (ceva) cu lumînarea = a căuta (ceva) cu multă stăruință, a-și da toată silința (pentru a găsi ceva). Și-o găsit gineri în sfîrșit?... Slavă domnului!... că mult o mai umblat căutîndu-i cu lumînarea. ALECSANDRI, T. I 156. A căuta (cuiva) ceartă (sau gîlceavă, pricină) cu lumînarea v. căuta (I 1). 2. Plantă erbacee, înaltă, cu flori gălbui și mari dispuse într-un spic lung și dens (Verbascum phlomoides); coada-boului, coada-lupului.

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. 1. A socoti cîte unități sînt într-o cantitate dată sau cîte persoane sînt într-un grup; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte, ai unei serii de mișcări etc. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș. SADOVEANU, B. 59. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. Eu sînt tînăr încă: Pe douzeci de roze îmi număr anii mei! BOLINTINEANU, O. 4. ◊ Fig. Pînă la judecată bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci. REBREANU, R. II 281. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) bucăturile (sau înghițiturile) = a-i tot spune cuiva cît mănîncă, a nu-l lăsa să mănînce liniștit, a-i ține cuiva socoteală la mîncarea pe care i-o dai. (Intranz.) A număra puțin = a dura puțin, a trăi puțin, a fi efemer. Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin. SADOVEANU, N. F. 139. ◊ Refl. Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. V. 293. ◊ Refl. pas. Toamna se numără bobocii ( = la urmă se văd roadele unei activități). ♦ (Adesea folosit absolut) A înșira numere la rînd în ordinea lor crescîndă sau descrescîndă. El numără în gîndu-i și anii îi adună. EMINESCU, O. I 98. 2. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același rînd, în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba. Tu, autor al manualului de vînătoare, n-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III 37. ◊ Refl. Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pintre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I 67. 3. (Cu privire la o sumă de bani) A plăti, a da. Îi număra cîte douăzeci și cinci de lei pe lună.

LUMÂNARE ~ări f. Obiect de formă cilindrică, făcut din ceară sau parafină, având un fitil în interior, care, fiind aprins, produce lumină. * (Drept) ca ~area ideal de drept. La ~ la lumina lumânării. 2) Plantă erbacee înaltă, cu flori de culoare galbenă-deschisă, dispuse într-un spic lung. /<lat. luminaria

A NUMĂRA număr tranz. 1) (lucruri, ființe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determinând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre ființe care sunt (foarte) puține la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înșira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare

lumânare f. 1. materie ce s’aprinde, arde și luminează: lumânare de său, la aprinsul lumânărilor; 2. Bot. lumânărică. [Lat. LUMINARIA].

numărà v. 1. a înșira numere: numără până la zece; 2. a pune în număr cu alții: numărați-mă printre amicii voștri. [Lat. NUMERARE].

lumînáre f., pl. ărĭ (lat. luminare, pl. -aria, fr. lumière, vsp. lumnera). Vălătuc de ceară, de seŭ, de stearină, de parafină ș. a. cu un fitil în mijloc, care, cînd îl aprinzĭ, arde și luminează. Pe la aprinsu lumînărilor, pe înserate, pe înoptate. Drept ca lumînarea, foarte drept, în pozițiune verticală. A ținea cuĭva lumînarea, a fi pe lîngă el cînd e aproape să moară (după obiceĭu de a aprinde mortuluĭ o lumînare). Prov. După sfînt, și lumînarea (saŭ tămîĭa), după persoană, așa și considerațiunea arătată eĭ. V. fachie, masala, lampă.

3) númăr, a -á v. tr. (lat. nómino, -áre, it. nominare, sard. l. lumerare, pv. nomnar, fr. nommer, cat. nomenar, sp. nombrar, pg. nomear. V. nume). Vechĭ azĭ. Meh. Numesc.

2) númăr, a -á v. tr. (lat. número, -áre, it. noverare, pv. cat. nombrar, fr. nombrer. Numerĭ, să numere). Verific pin numere cîțĭ saŭ cîte-s: a număra banĭ. Pun în număr, consider, socotesc: a număra pe cineva pintre amicĭ. Plătesc, daŭ: ĭ-am numărat 100 de francĭ. Am număru de, îs în etate de: România numără 20,000,000 de locuitorĭ, el număra 90 de anĭ. V. intr. Îs considerat, formez număr: această silabă nu numără (maĭ elegant: nu se numără, nu se socotește). – În Meh. lúmăr. În Munt. și înnúmăr.

numărare s. f., g.-d. art. numărării; pl. numărări

numărare s. f., g.-d. art. numărării; pl. numărări

numărare s. f., g.-d. art. numărării; pl. numărări

lumânare s. f., g.-d. art. lumânării; pl. lumânări

număra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. număr, 2 sg. numeri, 3 numără; conj. prez. 1 sg. să număr, 3 să numere

lumânare s. f., g.-d. art. lumânării; pl. lumânări

număra (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. numeri, 3 numără

lumânare s. f., g.-d. art. lumânării; pl. lumânări

număra vb., ind. prez. 1 sg. număr, 3 sg. și pl. numără

lumânare, -nări.

lumînare (lumînări), s. f. – 1. Lumină. – 2. Făclie, faclă. – Var. mr. luminare, megl. luminare, megl. luminari. Lat. lumĭnare (Pușcariu 992; Candrea-Dens., 1015; REW 5162); ar putea fi și un der. intern, din lumina. – Der. lumînărar, s. m. (fabricant de lumînări); lumînărărie, s. f. (magazin de lumînări); lumînărică, s. f. (lumînare; un joc de copii; plantă, Verbascum thapsus). Cf. lume, lumină.

EREMURUS M. B., LUMINARE VEGETALĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din centrul și vestul Asiei, cca 30 specii, erbacee, semirobuste, cu rizom. Frunze liniare, cca 1 m lungime, în rozetă, din mijlocul căreia pornește tija florală, cilindrică și dreaptă, care depășește 3 m înălțime, avînd în vîrf inflorescența corimbiformă, compusă din sute de flori în formă de stea, divers colorate.

a o căuta cu lumânarea expr. 1. a se comporta imprudent; a se expune accidentărilor. 2. a căuta cearta cu orice preț. 3. (d. copii) a se purta astfel încât să atragă asupra sa o pedeapsă.

a se prăji la lumânare expr. (adol., stud.) a muri.

a ține lumânarea expr. (pop.) a privi un cuplu care face dragoste.

a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior. – d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.

lumânare, lumânări s. f. minge șutată cu stângăcie, pe verticală, de un jucător de fotbal.

slab de-i numeri coastele expr. uscățiv, sfrijit.

NUMĂRARE s. v. numărat.

NUMĂRARE s. numărat, numărătoare, (pop.) numărătură, (înv.) socoteală, socotință. (~ banilor.)

LUMÂNARE s. 1. (pop.) lumină, (reg.) vedere. (O ~ aprinsă.) 2. v. lumânărică.

LUMÂNARE s. v. brusture, lipan, prăjină.

NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conține. 4. v. afla. 5. v. achita.

NUMĂRA vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înșira, înșirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, socoti, spune, supranumi.

STINGĂTOARE DE LUMÂNĂRI s. v. mucarniță.

lumânare s.f. I 1 <rar> feștilă, <pop.> lumină, <reg.> vedere, <înv.> luminătură. Aprinde o lumânare la mormântul bunicilor. 2 (reg.) lumânare de gheață v. Țurțur; (înv.) lumânare de vânt v. Faclă. Făclie. Torță. 3 (ornit.; arg.) v. Gâscă (Anser domestica). II 1 (tehn.; la plug) <reg.> trăgaci. Lumânarea este o parte a rotilei. 2 (la pl. lumânări; fam.) v. Muc. 3 (la cumpăna fântânii; reg.; și, art., lumânarea fântânii, lumânarea puțului) v. Prăjină. III (bot.) 1 Verbascum phlomoides; lumânărică, <reg.> coada-boului (v. coadă), coada-lupului (v. coadă), coada-mielului (v. coadă), coada-șoricelului (v. coadă), coada-vacii (v. coadă), corovatic, pur¹, puța-țiganului (v. puță), rânzișoară. 2 (reg.) v. Brusture. Lipan¹ (Lappa maior, Lappa minor sau Lappa tomentosa). 3 (reg.; și lumânarea-Domnului) v. Lumânărica-Domnului (v. lumânărică). Lumânărică (Verbascum thapsus). 4 (reg.) v. Lumânărica-pământului (v. lumânărică) (Gentiana asclepiadea). 5 (reg.) v. Luminița-nopții (v. luminiță). Luminiță. Luminiță-de-noapte (Oenothera biennis).

LUMÂNARE s. 1. (pop.) lumină, (reg.) vedere. (O ~ aprinsă.) 2. (BOT.; Verbascum phlomoides) lumînărică, (reg.) corovatic, pur, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii.

lumînare s. v. BRUSTURE. LIPAN. PRĂJINĂ.

număra vb. v. ACHITA. APRECIA. BOTEZA. CALCULA. CHEMA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. DENUMI. ENUMERA. GĂSI. GÎNDI. INTITULA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. JUDECA. LICHIDA. NUMI. ONORA. OPINA. PLĂTI. PORECLI. SOCOTI. SPUNE. SUPRANUMI.

NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ pînă la 10.) 2. a se cifra. (Se ~ cu zecile cei care...) 3. a conține, a cuprinde, a include, a se îngloba. (~ într-însa mai multe elemente.) 4. a se afla, a fi, a figura, a se găsi. (Se ~ printre invitați.)

stingătoare de lumînări s. v. MUCARNIȚĂ.

Donec eris felix, multos numerabis amicos (lat. „Atîta vreme cît vei fi fericit, vei număra mulți amici”) – E un vers celebru din Ovidiu (Tristiile – I, 1, 39). Poetul, surghiunit de către împăratul roman Augustus, a ajuns la Tomis (Constanța de azi). Cînd s-a văzut părăsit de prieteni a făcut îndurerat reflecția de mai sus, care se citează de obicei împreună cu versul următor: Tempora si fuerint nubila, solus eris (Dar dacă cerul se acoperă de nori, vei rămîne singur). Prin cuvintele lui Ovidiu putem ilustra soarta unui om părăsit la nenorocire de toți cei care mișunau în jurul lui, atunci cînd el era bogat, glorios și puternic. LIT.

NUMĂRA vb. (Ban.) A citi. Numĕr. Numero. Lego. AC, 356. Etimologie: lat. nominare. Vezi și numărător.

anumăra, anumăr, v.t. A socoti, a număra: „Anumără și tu și vezi dac-am făcut bine socoteala” (Crâncău, 2013). – Din a- (protetic) + număra.

anumăra, anumăr, vb. tranz. – A socoti, a număra: „Anumără și tu și vezi dac-am făcut bine socoteala” (Crâncău, 2013; Tăuții Măgherăuș). – Din a protetic + număra (< lat. numerare „a număra, a socoti”).

NUMĂRARE s.f. Acțiunea de a număra¹ și rezultatul ei, numărat¹, numărătoare (1), (învechit) numerație; p. ext. (învechit) calcul. Ce va să zică numărare? – Nu va să zică altă fără decît a-și ști cineva soma lucrurilor sale. AMFILOHIE, E. 5, cf. LB. [La] miezul paresimilor [se face] numărarea ouălelor cîte au ouat găinele pînă aci. MARIAN, S. R. II, 219, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. ◊ Expr. (Regional) Nu-i vreme de numărare = nu este vreme de pierdut. A I 12. ♦ (Rar) Plată (în bani). cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. – pl.: numărări. – v. număra¹.

NUMĂRA¹ vb. I. Tranz. 1. A considera una câte una unitățile dintr-un șir sau dintr-un tot, numindu-le cu numere la rând, începând cu unu; a socoti câte unități sunt într-un tot, a face numărătoarea (1) a...; p. ext. (învechit și popular) a calcula, a socoti. Numărară toate coastele mele. PSALT. HUR. 17^v/6, cf. PSALT. 37. 7 săptămîni număra iudeii și acest praznic făcea, CORESI, EV. 190. Cugetul tău numără carnetele, id. ib. 327. Caută în ceriu și numără stealele; poți-le număra, și zice lui: așa va fi sămînța ta. PALIA (1581), 57/1. Mulți bogați... cînd le aduc săracii bani, ei [î]i numără de doao și de ire[i] ori (a. 1642). GCR I, 95/13. Număra galbenii. Și află 300 tocma. VAARLAM, C. 388. Vor număra zeace zile, de cînd au luat-o. PRAV. 191, cf. 133. Iară perii capului vostru încă-s numărați toți. n. TEST. (1648), 13^v/II. Stravon... numai pre ostașii vremii aceia care era asupra vrăjmașilor țărăi îi numără, BIBLIA (1688), [prefață] 8/30, cf. ANON. CAR. Numai în bătaie, cîți au căzut numărîndu-i, s-au aflat 580 000. C. CANTACUZINO, CM I, 27, cf. LEX. MARS. 202, 231. Ți-am trimis doi saci de mac să-l numeri, ALEXANDRIA (1784), 48/2. Noi nu numărăm ceasurile, fără numai după ce le-am pierdut. MARCOVICI, C. 10/5. Lunile... le număra pe degitile mînilor. DRĂGHICI, R. 55/10. Pe douăzeci de rose îmi număr anii mei, BILINTINEANU, O. 4. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile ei numeri, EMINESCU, O. I, 82. Încete clipe numărînd. COȘBUC, P. I, 282, cf. ISPIRESCU, L. 66. O măsura cu ochii în tăcere ținînd-o de mînă ca să-i poată număra bătăile pulsului, (1906), 1. Tot mai aprinse sărutări își dau, N-aveau răgaz să cugete la ele, Nici vreme să le numere n-aveau. CERNA, p. 26. [După secerat] numără jitarii (adică snopii care se cuvin paznicilor). PAMFILE, a. R. 140. Străchinile nouă,... numărate pe căciuli, stăteau fiecare alăturea cu cîte o lingură albă de lemn. HOGAȘ, DR. I, 47. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș, SADOVEANU, B. 59. Numărînd în gînd Cadența picăturilor de ploaie. MINULESCU, v. 136. Numărînd pe nume, fabuliștii nu-s Decît cinci sau șase. ARGHEZI, S. P. 12. Își număra pașii. STANCU, R. a. III, 113. Mălin îi număra cu voce tare din doi în doi. GALAN, Z. R. 91. După ce numără banii, cu migală și cu un fel de teamă, Gherasim îi puse înapoi, în pungă, TUDORAN, P. 169. Mulgea vaca, număra puii, căuta găinile de ou. T. POPOVICI, SE. 45. Stau pe capul meu. Îmi numără hîrtiile. Pînă la urmă tot îi păcălesc eu. BARBU, Ș. n. 91; Atunci te voi lua, Cînd voi două-ți număra Frunzele de pe doi nuci, Penele de pe doi cuci. JARNIK-BÎRSEANU, D. 270. Lupul mănîncă și (din) oile numărate (= de omul necinstit nu te poți apăra niciodată suficient). cf. ZANNE, P. I, 524. Cine numără foile nu mai mănîncă plăcintă (= cine se gândește prea mult la greutățile legate de un proiect, nu-l mai întreprinde). cf. id. ib. IV, 88, cf. 89. Banii îi găsești în drum și tot trebuie să-i numeri, id. ib. v, 48, cf. 472. Cine-ș numără banii adesă, nu sărăcești (a. 1779). GCR II, 121/18. ◊ refl. pas. Firele se numeră [și] se fac jerbe. ALR I 1276/540. Cînd s-o lumăra firele aștea în lung și-n lat, atunci copilu mieu să fie dăochiat. ALR II/I MN 64, 4226/886. Toamna se numără bobocii (= rezultatele unei munci nu pot fi judecate decât la sfârșit). cf. ZANNE, P. I, 82. ◊ refl. recipr. Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. v. 293. ◊ expr. A (putea) număra (ceva) pe degete (sau pe o mînă), se spune pentru a arăta că este vorba de un număr (foarte) mic de obiecte sau de ființe. [Piese originale] sînt așa de puține că le-am putea număra pe degete, CARAGIALE, O. v, 247, cf. ZANNE, P. II, 109. A număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă; a da cuiva mâncarea cu zgârcenie, cu părere de rău. cf. ZANNE, P. III, 498. Slab (sau, ironic, gras) de-i numeri coastele = foarte slab. Iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal grebănos, dupuros și slab de-i numărai coastele. CREANGĂ, P. 194, cf. 286, ZANNE, P. II, 91. (Rar) A număra pașii cuiva = a supraveghea pe cineva de aproape, a ține socoteală de toate mișcările cuiva. Prințipiasă... Suspinul tău îl ascultă și pașii ți-au numărat. BELDIMAN, O. 75/17. A număra pietrele (sau pavelele) = a umbla fără treabă, fără rost. cf. NEGRUZZI, S. I, 320, ZANNE, P. I, 254, 160, VI, 99, DR. IV, 176, DM. ♦ A spune numerele¹ (la rând) în ordinea lor crescândă sau descrescândă. Numărătoriul iaste cu care numire a lucrure numărăm, cumu e: unul, doi, trei și alte. ST. LEX. 223. ◊ absol. Începînd de la unul numărăm pînă la zeace. ȘINCAI, L. 3. Îș bat mîinile unu cu altu și lumără. ALR II 4 338/876. ◊ expr. (absol.; familiar) Pînă numeri (la) trei = într-o clipă. Nu poți să-l dregi? Ba bine că nu. Pînă numeri trei e gata. SEBASTIAN, T. 53. 2. (Învechit și popular) A da cu număr¹, socotind; a plăti, a achita. Să socotească giudețul tot venitul ce va fi fost, dentr-acea ocină, deci jumătate den tot să numere și să facă să fie capete, să se iușureaze den datorie, PRAV. 5. Numărînd în mînile credincioșilor slugilor sale talantul cel de trebuință, BIBLIA (1688), [prefață] 3/10. Amar de gazda aceea, bani de n-ar fi numărat. BELDIMAN, E. 114/3. Să înștiințează toți răvnitorii... să binevoiască a număra bani la locurile arătate, CR (1830), 334²/16. Baron Sina... va număra la asemene întreprindere păn’la 3 milioane fiorini argint. AR (1837), 781/6. Arghir tremura de frică Și nu ascundea nimică, Ci să ruga de iertare Numărîndu-i tot ce are. BĂRAC, a. 36/6. Își ia dobînda la niște bani pe care nu mi i-a numărat încă. DELAVRANCEA, O. II, 355. li număra cîte douăzeci și cinci de lei pe lună. CIAUȘANU, R. SCUT. 13. Tu ceri să-ți numere toate Și el dator te mai socoate, se spune despre omul gâlcevitor și de rea-credință. ZANNE, P. v, 257. ◊ refl. pas. S-au notat apoi cîte 200 fl. școalelor de fete înființate la Blaj și la Sibiu, care s-au și numărat într-o serie de ani. BARIȚIU, P. a. III, 143. ♦ A administra, a aplica (o serie de lovituri). (refl. pas.) Vînzătorul prins cu oca mică era întins în mijlocul stradei, și în fața dughenei lui i se număra regulamentar pînă la douăzeci și cinci de lovituri. n. a. BOGDAN, C. m. 183. 3. (Învechit) A înșira, a enumera. Acele păcate mari ce vătămasă pre Dumnezău svinta scriptură le numără: întîi, urîciunea... n. COSTIN, L. 58. Au doară socotești, creștine, că toate aceastea care acum le numărai, la ceasul cel de pre urmă lesne se pot împlini? MAIOR, P. 61. 4. A reuni, a îngloba un anumit număr¹ (I 1) de..., a se compune dintr-un anumit număr¹ de...; p. ext. a avea, a dispune de un (mare) număr¹ de... Au năvălit asupra cetei lui gen. Sachen, carile nu număra atunci mai mult de 3 000 ostași. AR (1831), 791/42. Plînă vei fi fericit număra-vei amici o mulțime. EMINESCU, O. IV, 382. Săhăstria număra vreo șase viețuitoare de soiul arătat mai sus. HOGAȘ, DR. I, 25. Crescătoria de porci peste care Mihai era sămădău număra la patru mii de capete. T. POPOVICI, SE. 19. Cine nu prețuiește filerul nu va număra florinul (= din economii mici se realizează lucruri mari). cf. ZANNE, P. v, 290. ◊ expr. A nu număra zile multe sau (rar) a număra puțin = a mai avea puțin de trăit; a trăi puțin. Arta [doctorului]... e neputincioasă: zile multe n-ai să numeri! MACEDONSKI, O. I, 241. Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin; de asemenea noi păstrăvarii sîntem trecători și legați de timp scurt, SADOVEANU, v. f. 111. ♦ refl. A fi în număr¹ (I 1) de..., a se cifra la... Se numără în tot trupul omului 260 de oase. CALENDARIU (1814), 105/2. Se numără cu zecile și sutele acei actori, regizori, autori de scenarii cinematografice. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. ♦ intranz. (Regional) A conta, a valora, a prețui. Așadar eu nu număr nimic în casa asta? AGÎRBICEANU, L. T. 380. 5. (Învechit) A socoti, a crede. De la singur Dumnezeu au numărat că este izbînda. URECHE, LET. I, 127/44. ◊ refl. Se numără de neam mare / Dară cinste de catîr are, se spune când purtarea cuiva nu se potrivește cu pretențiile lui. cf. ZANNE, P. IV, 486. 6. A pune, a socoti printre..., a cuprinde în numărul¹ (I 1)...; a considera în aceeași categorie cu... De care pod mulți istoriesc și mulți între alte minuni ce să vedea alet lumii îl numără, C. CANTACUZINO, CM I, 15. Te păzești să nu superi P-altul între proști să-l numeri. PANN, H. 28/2. N-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III, 37. Tăietorii de stuf din Deltă, numărați printre plugarii și pescarii locurilor de o statistică nu prea veche, CONTEMP. 1962, nr. 796, 2/2. ♦ refl. A face parte din sau a intra în numărul¹ (I 1)..., în categoria..., a se socoti printre..., a se pune sau a se găsi în rândul... Nu mă voiu număra cu aleși[i] lor. PSALT. HUR. 119^r/26. Pătru... derept ce că se lepădase, dereptu aceea nu se număra el cu ucenicii. CORESI, EV. 140. În mijlocul celor fără de lege se numără, ca să te ducă pre tine să viețuiești în mijlocul luminaților îngeri (a. 1642). GCR I, 102/22. Am trudit din zi, din noapte,... ca să nu mă număr în rîndul leneșei slugi, ANTIM, P. XXV. Chinuindu-te te-ai numărat cu ceatele mucenicilor veselindu-te. MINEIUL (1776), 96^v1/5, cf. 99^r1/6. Primește volintirile înrolații... spre a sluji în arme sau a se număra în corpusurile ce din nou se înfățoșază pentru Africa, AR (1832), 3²/5. Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pîntre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I, 67. Uzinele metalurgice... se numără printre întreprinderile importante ale patriei noastre, SCÎNTEIA, 1952, nr. 2361. Printre procedeele tehnologice... se numără sudarea în atmosferă de bioxid de carbon, LUPTA DE CLASĂ, 1962, nr. 1, 14. Un tînăr de la Giurgiu... se numără astăzi printre inovatorii uzinei, CONTEMP. 1962, nr. 736, 1/4. – prez. ind.: număr. – Și: (regional) numera, anumăra (ALR I 1 582/273), lumăra vb. I. – lat. numerare.

NUMĂRA² vb. I. tranz. 1. (Învechit și regional) A numi¹ (1), a chema. Singură poate să numere într-o clipală tot pre aceiași și priiateni și vrăjmași, AETHIOPICA, 77, cf. CDDE. ◊ refl. Suspinurile-nfocate hrana ei să număra, Lacrămile băutură și alt de prisos era. PANN, E. IV, 44/14, cf. ALR II/836. 2. (Învechit) A citi. De aci numără (cetind n. TEST. 1648, BIBLIA 1688) ghiemonu cartea. COD. VOR. 56/23, cf. ANON. CAR. - prez. ind.: număr. - lat. nominare. cf. număra¹.