NUMĂRĂTÚRĂ, numărături, s. f. (Pop.) Numărare. – Număra + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

NUMĂRĂTÚRĂ s. v. numărare, numărat, numărătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

numărătúră, numărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. numărare, numărătoare. 2. mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (trei) din care se fac jirebii și păpuși. 3. monedă veche de un florint. 4. (reg.) sumă mare de bani; bănet. 5. (reg.; în sintagmă) numărătură mare = descântec rostit la patul unui muribund.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

numărătúră s. f., g.-d. art. numărătúrii; pl. numărătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink