nucleație sf [At: DN³ / P: ~cle-a~ / Pl: ~ii / E: fr nucléation] Provocare sau dezvoltare a unei cristalizări în gaze sau lichide cu ajutorul nucleelor de condensare, respectiv de cristalizare.

NUCLEAȚIE s.f. Provocare sau dezvoltare a unei condensări ori a unei cristalizări în gaze sau lichide cu ajutorul nucleelor de condensare, respectiv de cristalizare. [Pron. -cle-a-, gen. -iei. / cf. fr. nucléation].

NUCLEAȚIE s. f. 1. formarea, într-un mediu cu structură și compoziție definite, de germeni constituind centre de dezvoltare a unei noi faze, structuri fizice sau chimice. 2. (biol.) formarea nucleului. (< fr. nucléation)

nucleație (desp. nu-cle-a-ți-e) s. f., art. nucleația (desp. -ți-a), g.-d. nucleații, art. nucleației

nucleație (nu-cle-a-ți-e) s. f., art. nucleația (-ți-a), g.-d. nucleații, art. nucleației

nucleație s. f. (sil. -cle-, -ți-e), art. nucleația (sil. -ți-a), g.-d. nucleații, art. nucleației