nubet sn vz nobet

nubét V. nobet.

nobet sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 306/21 / V: nu~ / E: tc nöbet] (Înv) 1 Paradă cu muzică militară ce se executa la curtea domnească, spre seară. 2 (Pex) Serenadă executată de muzica militară turcească. 3 Schimbare. 4 Obicei.

nobét n., pl. urĭ (turc. nöbet, d. ar. nevbet, rînd, rînduĭală, serviciŭ de santinelă). Vechĭ. Rînd, rînduĭală. Un fel de paradă a mehterhaneleĭ pe la chindie. – Și nu-.

nobet (-turi), s. n. – Schimb. – Var. nubet. Tc. nöbet (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

nubet (cuv. tc. nöbet, „pază, gardă, schimb, serviciu”), gen al muzicii instrumentale turcești, cântat la curtea sultanului de către meterhanea*; a fost preluat și de curțile domnești de la noi. Avea un caracter marțial și se cânta seara (de unde și corespondentul românesc de chindie; v. Condica lui Gheorgaki, 1762).

nobet, nobeturi, s.n. (înv.) 1. paradă cu muzică militară, seara, la curtea domnească; serenadă executată de muzica militară turcească. 2. schimbare. 3. obicei, rânduieli.

NUBET s. n. v. nobet.