noxă sf [At: DN / Pl: ~xe / E: lat noxa] Agent, factor etc. dăunător organismului și care se răspândește în atmosferă în timpul diverselor procese tehnologice.

NOXĂ s.f. Agent, factor care poate exercita o acțiune nocivă asupra organismului și care se răspîndește în atmosferă în timpul procesului tehnologic. [< lat. noxa – vătămare].

NOXĂ s. f. agent, factor, substanță cu acțiune nocivă asupra organismului, în atmosferă, în timpul procesului tehnologic. (< lat. noxa)

NOXĂ ~e f. Agent sau factor cu acțiune dăunătoare asupra organismului care se răspândește în atmosferă mai ales în timpul diferitelor procese tehnologice. /<lat. noxa

noxă s. f., g.-d. art. noxei; pl. noxe

noxă s. f., g.-d. art. noxei; pl. noxe

noxă s. f., g.-d. art. noxei; pl. noxe

noxă, noxe s. f. (glum.) gaze intestinale; pârț.

NOXĂ s. f. Agent, factor, situație etc. care dăunează organismului și care se răspîndește în atmosferă în timpul procesului tehnologic. v. nocivitate. cf. DN. Exemple de noxe profesionale: intensitatea exagerată a muncii, radiațiile electromagnetice..., iluminatul irațional etc. LTR². În cadrul normelor de protecție a muncii, sînt prevăzute, pentru diversele categorii de noxe, mijloacele de înlăturare sau de reducere a lor la minimum. DER. – pl.: noxe. – Din lat. noxa.