NOVITÁ, novitale, s. f. (Înv.) Noutate (3). – Din it. novitá.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NOVITÁ s. v. noutate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

novitá s. f., art. novitáua, g.-d. art. novitálei; pl. novitále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink