opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

NOVATOR, -OARE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

NOVATOR, -OARE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

novator, ~oare [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: fr novateur, lat novator] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care aduce idei și concepții noi. 3-4 smf, a (Persoană) care introduce o noutate revoluționară într-un domeniu oarecare Si: inovator. 5 smf (Prt) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț.

*NOVATOR l. adj. Căruia-i place să inoveze: spirit ~ II. sm. Cel ce face sau încearcă să facă inovațiuni [fr.].

NOVATOR, -OARE, novatori, -oare, adj. (Rar) Înnoitor. ♦ (Substantivat) Persoană cu idei și concepții noi. De asemeni... în arte și în litere, novatori, cei care ies din cărările obișnuite, întîmpină împotriviri. MACEDONSKI, O. IV 138.

NOVATOR, -OARE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator].

NOVATOR, -OARE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator)

NOVATOR2 ~i m. Persoană care introduce și promovează idei sau metode noi într-un domeniu de activitate. /<fr. novateur, lat. novator

NOVATOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care înnoiește, inovează ceva; inovator; înnoitor. Spirit ~. /<fr. novateur, lat. novator

novator m. cel ce inovează.

* novatór, -oáre adj. (lat. novator). Rar. Inovator, înoitor.

* INOVATOR sm. Cel ce inovează [fr.].

*inovatór, -oáre adj. Care înoĭește, inovează. – Și novator.

Ortografice DOOM

novator adj. m., s. m., pl. novatori; adj. f., s. f. sg. și pl. novatoare

novator adj. m., s. m., pl. novatori; adj. f., s. f. sg. și pl. novatoare

novator s. m., adj. m., pl. novatori; f. sg. și pl. novatoare, g.-d. sg. art. novatoarei

Sinonime

NOVATOR adj. v. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.

novator adj. v. ÎNNOITOR. PRIMENITOR. REFORMATOR. REGENERATOR. TRANSFORMATOR.

Antonime

Novator ≠ conservator

Tezaur

NOVATOR, -OARE s. m. și f. (Livresc) 1. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă, prețioasă) într-un domeniu oarecare. v. inovaror. cf. NEGULICI. În arte și în litere, novatori, cei cari ies din cărările obișnuite, întîmpină împotriviri uneori seculare. MACEDONSKI, O. IV, 138. Pe un poet mare, novator îndrăzneț... pe un așa poet îl întîlnesc huiduielele și strigările. GHEREA, ST. CR. I, 299. G. Asaki... aci ne apare ca om vechi, aci ca novator. IBRĂILEANU, SP. CR. 43. Au văzut într-însul un „șef de școală”, un novator. LOVINESCU, C. IV, 16. ♦ (Adjectival) Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Aproape întotdeauna, operele novatoare au pus chiar pe muzicienii de seamă în stare de perplexitate. CONTEMP. 1960, nr. 716, 5/4. 2. (Peiorativ) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. Acele scrieri sînt a oamenilor carii s-au oprit pe marginea prăpastiii novatorilor. RUSSO, S. 91, cf. 70, ROM. LIT. 2491/10. Foarte curios și totodată caracteristic este că novatorii vor să izgonească din limbă cuvîntul strămoșesc „război”. CONV. LIT. XI, 18. – pl.: novatori, -oare. – Din fr. novateur, lat. novator.

Intrare: novator (adj.)
novator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • novator
  • novatorul
  • novatoru‑
  • novatoare
  • novatoarea
plural
  • novatori
  • novatorii
  • novatoare
  • novatoarele
genitiv-dativ singular
  • novator
  • novatorului
  • novatoare
  • novatoarei
plural
  • novatori
  • novatorilor
  • novatoare
  • novatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: novator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • novator
  • novatorul
  • novatoru‑
plural
  • novatori
  • novatorii
genitiv-dativ singular
  • novator
  • novatorului
plural
  • novatori
  • novatorilor
vocativ singular
  • novatorule
plural
  • novatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

novator, novatoareadjectiv

etimologie:

novator, novatorisubstantiv masculin
novatoare, novatoaresubstantiv feminin

livresc
  • 1. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De asemeni... în arte și în litere, novatori, cei care ies din cărările obișnuite, întîmpină împotriviri. MACEDONSKI, O. IV 138. DLRLC
  • 2. peiorativ Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „novator” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1