nouăsprecelea, ~cea no vz nouăsprezecelea

noaosprezeacelea, ~cea no vz nouăsprezecelea

noasprezeacelea, ~cea no vz nouăsprezecelea

nouăsprezecelea, ~cea [At: PSALT. 280 / P: no-uă~ / V: (înv) noaosprezeace~, noasprezeace~, noasprezeacea, (pop) ~rece~, ~recea, noușpce~, noușpcea, noușpelea, noușpea / E: nouăsprezece^[1] + -lea] 1-3 no, a (Precedat de art. „al”, „a”) (Poziție) care se află între al optsprezecelea și al douăzecilea într-un șir. 4 no (Îs) Al ~ cer Culme a fericirii, a măririi, a prețuirii. corectat(ă)

noușpcelea, ~cea no vz nouăsprezecelea^[1] corectat(ă)

noușpelea, ~pea no vz nouăsprezecelea

NOUĂSPREZECELEA num. ord.: m. al ~, f. a nouăsprezecea, care ocupă locul, rangul, șirul arătat prin numărul nouăsprezece.

NOUĂSPREZECELEA, -CEA num. ord. (Precedat de art. «al», «a») Care se află între al optsprezecelea și al douăzecelea. Secolul al XIX-lea. ◊ Expr. (Ironic) Al nouăsprezecelea cer = culmea fericirii, a măririi. L-am ridicat în fantasia mea pînă la al nouăsprezecelea cer! ALECSANDRI, T. 1015.

AL NOUĂSPREZECELEA a ~ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul nouăsprezece în ordinea numărării; care vine după al optsprezecelea. /nouăsprezece + le + a

nouăsprecelea (= nouăsprezecelea) num. ord. (f. nouăsprecea)

nouăsprezecelea (al ~) (desp. -uăs-pre-/-uă-spre-) num. m., f. a nouăsprezecea; al XlX-lea/al 19-lea, a XlX-a/a 19-a

!nouăsprezecelea (al ~) (-uăs-pre-/-uă-spre-) num. m., f. a nouăsprezecea; al XIX-lea/al 19-lea, a XIX-a/a 19-a

nouăsprezecelea (precedat de al) num. m. (sil. mf. -spre-), f. a nouăsprezecea

nouășpelea (= nouăsprezecelea) num. ord. (f. nouășpea)

nouăsprezecelea

(al) nouăsprezecelea, (a) nouăsprezecea.

NOUĂSPRECELEA, -CEA num. ord. V. nouăsprezecelea.

NOUĂSPREZECELEA, -CEA num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al optsprezecelea și al douăzecilea. Ședearea XIX (a noasprezecea H). PSALT. 280. Ostrogoții, carii... mai întîi dobîndise Pannonia, în al nouăsprezecelea an al împărăției lui Teodosie celui mai tînăr... au locuit în ținuturile Trachiei 58 de ani. ȘINCAI, HR. I, 76/9. A căzut a nouăsprezecea frunză. SEBASTIAN, T. 144. ◊ Expr. (Rar) Al nouăsprezecelea cer = culmea fericirii, a măririi, a prețuirii. L-am rîdicat în fantasia mea pănă la al nouăsprezecelea cer! ALECSANDRI, T. 1 015. – Pronunțat: no-uă-, – Și: (învechit) noaosprezeacelea, -cea (LB), noasprezeacelea, -cea, (popular, forme prescurtate) nouăsprecelea, -cea (POLIZU), noușpcelea, -cea, noușpelea, -pea num. ord. – Nouăsprezece + lea.