NOUTATE, (2, 3) noutăți, s. f. 1. Însușirea de a fi nou. 2. (Concr.) Lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc. 3. Veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă. [Pr.: no-u-] – Din lat. novitas, -atem, fr. nouvelle (după nou).

noutate sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: no-u~ / V: (reg) năot~, năut~, noăt~, noot~, nouăt~, (înv) novit~ / Pl: ~tăți / E: lat novitas, -atis, fr nouvelle, it novitá] 1 (Lsg) Însușire a unui lucru de a fi nou (1). 2 (Ccr) Obiect nefolosit. 3 (Ccr) Obiect făcut recent. 4 Fapt descoperit de curând. 5 Obiect procurat de curând. 6 Obiect care este folosit de puțină vreme. 7 Obiect care nu exista înainte. 8 Știre recentă și interesantă Si: (înv) novita, (asr) nuvelă (1). 9 (Înv) Nuvelă (3).

NOUTATE sf. 1 Însușirea a tot ce e nou ¶ 2 Ce e nou, lucru nou, ceva nou ¶ 3 Ceea ce a apărut de curînd, ce e la modă sau se vinde de puțin timp în materie de îmbrăcăminte, de cărți, de fructe, etc. ¶ 4 🎭 Spectacol, piesă de teatru care se reprezintă de puțină vreme și de care se vorbește mult ¶ 5 ⚚ Magazin de noutăți, prăvălie în care se vînd stofe, rufe, etc. ¶ 6 Veste, știre proaspătă, fapt întîmplat sau de care se vorbește de puțin timp [lat. novĭtatem].

NOUTATE, noutăți, s. f. 1. Însușirea de a fi nou. 2. (Concr.) Lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc. 3. Veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă. [Pr.: no-u-] – Din lat. novitas, -atem, fr. nouvelle (după nou).

NOUTATE, noutăți, s. f. 1. (Numai la sg.) Însușirea de a fi nou. Noutatea întreprinderii poate că-mi va ierta greșalele stilului. NEGRUZZI, S. II 174. 2. Lucru nou, de curînd pus în circulație, de-abia descoperit etc. O librărie ne arată ultimele noutăți literare. STANCU, U.R.S.S. 112. 3. (Mai ales la pl.) Fapt recent și interesant; veste, știre. Cosma Buruiană n-avea nici o noutate să-i comunice. REBREANU, R. II 20. Ce noutăți ați mai aflat astăzi? ALECSANDRI, T. I 74.

NOUTATE ~ăți f. 1) Însușirea de a fi nou. 2) Achiziție sau realizare nouă; inovație. ~ăți ale ecranului. 3) Informație care devine cunoscută; mesaj; știre, veste. ~ățile zilei. [G.-D. noutății; Sil. no-u-] /<lat. novitas, ~atem, fr. nouvelle

noutate f. 1. ceeace e nou, lucru nou; 2. schimbare în idei, în principii; 3. ceeace e nou în materie de cărți, obiecte de artă, piese de teatru; 4. stofă nouă și mai la modă: magazin de noutăți. [Lat. NOVITATEM].

noutáte f. (d. noŭ; lat. nóvitas, – átis). Calitatea de a fi noŭ: noutatea uneĭ mode. Inovațiune, lucru noŭ: om ĭubitor de noutățĭ. Întîmplare noŭă, informațiune noŭă: am auzit o mulțime de noutățĭ, o noutate interesantă. Lucru noŭ în literatură: artă, știință, modă: noutățile librăriiĭ.

năotate sf vz noutate

năutate sf vz noutate

noătate sf vz noutate

nootate sf vz noutate

nouătate sf vz noutate

novitate sf vz noutate

noutate (desp. no-u-) s. f., g.-d. art. noutății; (obiecte, vești) pl. noutăți

noutate s. f., g.-d. art. noutății; (obiecte, vești) pl. noutăți

noutate s. f., g.-d. art. noutății; (obiecte, vești) pl. noutăți

NOUTATE s. v. nuvelă.

NOUTATE s. 1. (înv.) novita, nuvelă. (A aflat unele ~ăți.) 2. v. originalitate. 3. v. inovație.

noutate s. v. NUVELĂ.

NOUTATE s. 1. (înv.) novita, nuvelă. (A aflat unele ~.) 2. inedit, originalitate. (~ unei teorii.) 3. inovație, prefacere, schimbare. (A introdus unele ~.)

NOUTATE s. f. I. (La sg.) Însușirea de a fi nou. cf. BUDAI-DELEANU, LEX., NEGULICI. Frații Foureaux făcură într-o casă vechie o sală de teatru... Noutatea lucrului făcu să prospereze intreprinderea acestor industriași. NEGRUZZI, S. I, 341, cf. II, 174. Două observări... cea dintîi se refere la noutatea, cea de a doua la justețea comparațiunilor. MAIORESCU, CR. I, 30, cf. DDRF, SEVERIN, S. 90. Noutatea contribuie, prin ea însăși, la expresivitatea unui element lingvistic. IORDAN, STIL. 22, cf. 13. Pentru noi, cei veniți din sud, ele [nopțile polare] sînt de o noutate extraordinară. STANCU,. U.R.S.S. 114. II. (Concretizat) 1. Lucru nou, făcut sau descoperit de curînd, procurat de curînd, care nu a mai fost folosit sau este folosit de puțină vreme, care nu exista înainte. Pe drum și doao pistoale luasă, Care nu de mult, ca ș-o noătate... cumpărasă. BUDAI-DELEANU,T. V. 146. Ultima noutate sînt foile corselate care se-mbracă peste o cămășuță. F (1903), 167. Romanul acesta țărănesc este o noutate în genul lui. IBRĂILEANU, S. L. 150. Să poftești mîine la magazin. Am adus noutăți. SEBASTIAN, T. 221, cf. OPRESCU, I. a. III, 34. O librărie ne arată ultimele noutăți literare. STANCU, U.R.S.S. 112. Noutățile de tot felul, cuceririle tehnice ale științei, aduceau în circulație în mod inevitabil cu totul alți termeni decît existau în literatura scriitorilor. CONTRIBUTII, II, 86. 2. Veste, știre recentă (și interesantă) (învechit) novita, (astăzi rar) nuvelă (1). Altă novitate n-am cu care să te mai ostinesc (a. 1819). URICARIUL, VII, 85. Ce noutăți ați mai aflat astăzi? ALECSANDRI, T. I, 74. Azi am auzit o noutate. F (1900), 605. Întrebau nesățioși de noutățile de acasă. REBREANU, I. 365, cf id. R. II, 20. Îi scria o mulțime de noutăți, de cînd nu se mai văzuseră. BACOVIA, O. 220. Ia loc, tinere, și continuă-ți noutățile. STANCU, R. a. IV, 10. 3. (Învechit) Nuvelă (2). N.D. Popescu publică în Calendarul pentru toți pe anul 1878 noutatea ( = novela) istorică „Ștefan al doilea, Surdul”. PUȘCARIU, L. R. I, 380. – Pronunțat: no-u-. – Pl: (II) noutăți. – Și: (regional) nouătate (ALR II 3 732/284, 3 733/272, 279, 310, 325, 346, 928), noătate, nootăte (ib. 3 733/27, 95, 102, 358, 872), năotate (ib. 3 733/2, 36, 64), năutate (ib. 3 733/250, 551, 705), (învechit) novitate s. f. - Din (I, II 1, 2) lat. novitas, -tatem, fr. nouvelle, it. novita (sub influența lui nou), (II 3) calc după fr. nouvelle.