NÓUS s.n. (Fil.) Principiu inteligent care a plăsmuit lumea în filozofia greacă. ♦ (În concepția filozofică a lui Anaxagora) Noțiune care desemnează substanța de sine stătătoare, generatoare a mișcării, vieții, ordinii din lumea materială. [< gr. nous – spirit, rațiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NÓUS s. n. (fil.) rațiune, spirit. (< fr. nous)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nóus s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ÁPRÈS MOI (APRÈS NOUS) LE DÉLUGE (fr.) după mine (după noi) potopul – Cuvinte atribuite marchizei de Pompadour și lui Ludovic al XV-lea. Îmbinare de egoism profund și nepăsare pentru soarta generațiilor viitoare.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

nous subst. Termen luat de teologia creștină din filozofia neoplatonică, unde desemnează elementul dinamic, specific ființei umane, prin care acesta tinde spre divinitate. ♦ Organul cunoașterii și contemplației, principiul inteligibil al sufletului, unde se produce extazul. – Din gr. nous „minte, inteligență, spirit”.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink