10 definiții pentru «notabil»   declinări

NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă, de a fi reținut; remarcabil, însemnat, important. ◊ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă, de a fi reținut; remarcabil, însemnat, important. ◊ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

notábil adj. m., pl. notábili; f. notábilă, pl. notábile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTÁBIL adj., s. pl. 1. adj. relevabil. 2. adj. v. important. 3. s. pl. notabilități (pl.). (~ii orașului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care merită să fie luat în seamă; remarcabil; marcant; considerabil. Modificări ~e. 3) și substantival Care poate fi notat sub raport valoric; remarcabil. /<fr. notable, lat. notabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTÁBIL, -Ă adj. Demn de luat în considerație, important; remarcabil. // s.m.pl. personaje de seamă, importante. [Cf. fr. notable, lat. notabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTÁBIL, -Ă adj. demn de luat în considerație, important; remarcabil. ◊ (s. m. pl.) notabilitate (2). (< fr. notable, lat. notabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

notábil adj. m., pl. notábili; f. sg. notábilă, pl. notábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

notabil a. ce merită a fi notat, considerabil: diferență notabilă. ║ m. cetățean fruntaș dintr’o țară sau dintr´un oraș.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* notábil, -ă adj. (lat. notábilis). Care merită să fie notat, însemnat, important: persoană, pagubă notabilă. S.m. Persoană notabilă, om însemnat. Munt. Un fel de stareț al mahalaleĭ. (El cunoștea toțĭ mahalagiiĭ și garanta de cinstea lor). Adv. În mod notabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink