notăluí1, notăluiésc, vb. IV (înv. și reg.) a însemna, a consemna.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
notăluí2, notăluiésc, vb. IV (înv. și reg.) a cânta pe note.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NOTĂLUÍRE s. f. v. notălui1. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink