nostimadă sf [At: (a. 1787) GÁLDI, M. PHAN. 215 / Pl: ~e și (rar) ~măzi / E: ngr νοστιμάδα (Ac)] 1 (Îvr) Însușire de a fi plăcut ca aspect, în comportament. 2 (Îvr) Însușire de a fi simpatic. 3 (Fam) Întâmplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă. 4 (Îla) De toată ~ Foarte nostim (5).

NOSTIMADĂ (pl. -de) sf. F Lucru nostim, drăgălășenie: Drăghici... spunea, de sigur, nostimade și ghidușii de-ale lui (VLAH.); avea o rochiță de toată frumusețea și o pălărioară de toată nostimada (BR.-VN.) [ngr.].

NOSTIMADĂ, nostimade, s. f. Lucru sau întîmplare nostimă, glumă nostimă. V. bufonerie. Nu poate să fie decît un vis plin de toate nostimadele. C. PETRESCU, Î. II 258. O să descriu piesa de astă-seară cu nostimadele ei. BASSARABESCU, S. N. 48. Spunea desigur nostimade și ghidușii de-ale lui, căci s-auzeau hohote de rîs. VLAHUȚĂ, O. AL. II 46. ◊ Loc. adj. De toată nostimada = foarte nostim, admirabil. Avea o rochiță de toată frumusețea și o pălărioară de toată nostimada. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.

NOSTIMADĂ ~e f. Lucru, faptă, întâmplare plină de haz. ◊ De toată ~a foarte nostim. /<ngr. nostimádha

nostimadă f. lucru nostim.

nostimádă f., pl. e (ngr. nostimáda). Faptă nostimă, de spirit. Faptă comică, hazlie: nostimadele luĭ Păcală.

nostimadă s. f., g.-d. art. nostimadei; pl. nostimade

nostimadă s. f., g.-d. art. nostimadei; pl. nostimade

nostimadă s. f., g.-d. art. nostimadei; pl. nostimade