NORVEGIÁN, -Ă, norvegieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Norvegiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Norvegiei sau populației ei, privitor la Norvegia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de norvegieni (1). [Pr.: -gi-an] – Din fr. norvégien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NORVEGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Norvegia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de norvegieni. (< fr. norvégien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NORVEGIÁN s. (rar) norveg.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

norvegián s. m., adj. m. (sil. -gi-an), pl. norvegiéni (sil. -gi-eni); f. sg. norvegiánă, g.-d. art. norvegiénei, pl. norvegiéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink